ieteră sf [At: ANTIPA, P. 61 / V: et~, ~tră / Pl: ~ri și ~re / E: nct] (Mol) 1 Instrument de pescuit. 2 Vârșă de plasă cu trei sau patru cercuri și cu aripi.

ĭéteră, V. ĭatră.

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.

ieteră, ieteri și ietere, s.f. (reg.) unealtă de pescuit cu plasa pe cercuri; vârșă.