7 definiții pentru ierbăluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea).Iarbă + suf. -ăluță.

IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea).Iarbă + suf. -ăluță.

ierbăluță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: iarbă + -ăluță] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu o înălțime de până la 1,5 m, cu frunze late, cu florile dispuse într-un spic, de culoare verde-albăstrie sau violetă, specifică zonelor umede Si: dumort (Phalaris arundinacea). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele colorate în prima fază în dungi verzi și albe-roz și ulterior devenind gălbui Si: iarbă-albă (Phalaris picta).

IERBĂLÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee, cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu florile violete dispuse în spice. /iarbă + suf. ~ăluță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbălúță s. f., g.-d. art. ierbălúței; pl. ierbălúțe

ierbălúță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbălúței; pl. ierbălúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERBĂLÚȚĂ s. v. iarbă-albă.

Intrare: ierbăluță
ierbăluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbăluță
  • ierbăluța
plural
  • ierbăluțe
  • ierbăluțele
genitiv-dativ singular
  • ierbăluțe
  • ierbăluței
plural
  • ierbăluțe
  • ierbăluțelor
vocativ singular
plural

ierbăluță

  • 1. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: iarbă-albă

etimologie:

  • Iarbă + sufix -ăluță.
    surse: DEX '98 DEX '09