11 definiții pentru ieftinătate ieftenătate eftinătate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.

IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.

ieftinătate sf [At: PSALT. 168 / V: efte~, efti~, ~ten~ / Pl: ~tăți / E: ieftin + ~ătate] 1 Calitate de a fi ieftin. 2 Situație caracterizată prin prețuri mici. 3 (Înv) Belșug. 4 (Înv) Îndurare. 5 (Înv) Dărnicie.

IEFTINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi ieftin: situație caracterizată prin prețuri ieftine.

ieftinătate f. starea lucrului ieftin.

ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ieftinătáte s. f., g.-d. art. ieftinătắții

ieftinătáte s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinătății


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IEFTINĂTATE. Subst. Ieftinătate (rar); ieftinire, reducere de prețuri, scădere de prețuri; preț scăzut, preț redus, preț convenabil, preț mic, preț derizoriu. Adj. Ieftin, ieftior (dim., pop.), ieftinit, ieftin ca braga, ieftin de tot, de două parale, necostisitor, cu preț redus, cu preț scăzut, convenabil, avantajos, avantajant (rar); economic, economicos. Vb. A fi ieftin, a fi ieftin ca braga, a costa ieftin (puțin), a nu face mulți bani (multe parale). A ieftini, a reduce (a scădea) prețul, a (mai) lăsa din preț; a vinde ieftin (convenabil), a da pe nimic, a da pe nimica toată, a da pe of. A se ieftini. Adv. Ieftin; pe nimic, de pomană, pe gratis, de (pe) pleașcă. V. comerț, lipsă de importanță, plată, preț.

ieftinătáte s.f.(înv.) 1. belșug. 2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.

Intrare: ieftinătate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieftinătate
  • ieftinătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • ieftinătăți
  • ieftinătății
plural
vocativ singular
plural
ieftenătate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eftinătate
  • eftinătatea
plural
  • eftinătăți
  • eftinătățile
genitiv-dativ singular
  • eftinătăți
  • eftinătății
plural
  • eftinătăți
  • eftinătăților
vocativ singular
plural

ieftinătate ieftenătate eftinătate

  • 1. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ieftin + sufix -ătate.
    surse: DEX '98 DEX '09