13 definiții pentru idol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍDOL, idoli, s. m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolŭ.

ÍDOL, idoli, s. m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolŭ.

idol sm [At: COD.VOR. 158/3 / Pl: ~i / E: vsl идолъ] 1 Divinitate păgână reprezentată printr-o statuie sau chip cioplit. 2 Reprezentare materială a unei divinități păgâne. 3 Obiect de cult în religiile păgâne. 4-5 (Fig) Persoană sau lucru care formează obiectul unui cult. 6 (Pop) Diavol.

ÍDOL, idoli, s. m. 1. Divinitate păgînă; (concretizat) chip, figură, statuie reprezentînd o asemenea divinitate. Era o vorbire cu două înțelesuri, așa cum obișnuiau să lepede în vremea veche preotesele idolilor păgîni. SADOVEANU, P. M. 235. Un idol își avea desigur rostul lui în vremile cînd omul nu-și da seamă de elementele naturii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 43. ♦ (Rar) Nume dat unei ființe rele care inspiră spaimă. Vino de mă scapă pe mine de idolul ăsta de vrășmaș, ISPIRESCU, L. 19. 2. Fig. Persoană sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei iubiri foarte mari. Pentr-o inimă fecioară mîndru idol ți-ai ales! EMINESCU, O. I 80.

ÍDOL ~i m. 1) Reprezentare antropomorfă a unei divinități (în formă de statuie, imagine etc.), constituind obiect de adorație la păgâni; divinitate păgână. 2) fig. Persoană sau lucru care este obiectul unei adorații. /<sl. idolu

idol m. 1. figură sau statue a unei false divinități; 2. fig. obiectul unei pasiuni extreme, al unui cult excesiv: banul e idolul avarului; el e idolul părinților săi; 3. pop. demon: vino de mă scapă de idolul ăsta de vrăjmaș ISP. [De origină slavo-greacă].

ídol m., pl. (vsl. idolŭ, d. mgr. idolon, vgr. eidolon, exemplar, idol, d. eîdos, aspect; lat. idólum, it. sp. pg. idolo). Figură, statuă care reprezentă un zeŭ. Fig. Persoană foarte ĭubită, admirată saŭ onorată: Napoleon era idolu armateĭ luĭ. Lucru foarte ĭubit: banu e idolu Jidanuluĭ. Fig. Pop. Munt. Om răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍDOL s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

idol s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

IDOL s. (BIS.) divinitate, dumnezeu, zeitate, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (Anticii se închinau la ~i.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ídol (ídoli), s. m.1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul sl. idolŭ, cf. bg. idol, alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Der. idoloaică, s. f. (diavoliță); idoliță, s. f. (diavoliță); idolesc, adj. (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adj. (idolatru), sec. XVII, înv.; idolniță, s. f. (templu păgîn), din sl. idolŭnica, sec. XVII; idolniciar, adj. (idolatru), sec. XVII., înv.; idoluslujenie, s. f. (idolatrie), împrumut literar înv., din sl. idolosluzenije; idolatru (var. înv. idololatru), adj., din fr. idolâtre și var. din gr. εἰδωλολάτρης, cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie, s. f. (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, vb. (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat).

Intrare: idol
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idol
  • idolul
  • idolu‑
plural
  • idoli
  • idolii
genitiv-dativ singular
  • idol
  • idolului
plural
  • idoli
  • idolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idol

  • 1. Divinitate păgână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zeu diminutive: idolaș 2 exemple
    exemple
    • Era o vorbire cu două înțelesuri, așa cum obișnuiau să lepede în vremea veche preotesele idolilor păgîni. SADOVEANU, P. M. 235.
      surse: DLRLC
    • Un idol își avea desigur rostul lui în vremile cînd omul nu-și da seamă de elementele naturii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. rar Nume dat unei ființe rele care inspiră spaimă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vino de mă scapă pe mine de idolul ăsta de vrășmaș, ISPIRESCU, L. 19.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pentr-o inimă fecioară mîndru idol ți-ai ales! EMINESCU, O. I 80.
        surse: DLRLC

etimologie: