13 definiții pentru idiotism idiotismă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme.

IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme.

idiotism sn [At: (a. 1787) E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, S. I, 299 / V: (înv) sf / P: i-di-o~ / Pl: ~e / E: fr idiotisme] 1-2 Expresie (sau construcție) caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă cuvânt cu cuvânt în altă limbă.

IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Construcție (expresie, proverb etc.) caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă decît prin perifrază. Întrebuințează idiotisme ori neexistente în Muntenia, ori, adesea, necunoscute de bucureșteni. HOGAȘ, DR. II 200. - Pronunțat: -di-o-.

IDIOTÍSM s.n. Construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme].

IDIOTÍSM s. n. construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. (< fr. idiotisme)

IDIOTÍSM ~e n. Construcție, specifică unui idiom, al cărei sens nu reiese din sensurile elementelor componente și care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt; expresie idiomatică. [Sil. -di-o-] /<fr. idiotisme

idiotism n. construcțiune, locuțiune particulară unei limbi.

*idiotízm n., pl. e (vgr. idiotismós). Rar. Idioție, stupiditate. Gram. Particularitate în expresiune a uneĭ limbĭ: a bate șaŭa ca să priceapă ĭapa e un idiotizm românesc în loc de a face aluziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idiotísm (expresie) (-di-o-) s. n., pl. idiotísme

idiotísm s. n. (sil. -di-o-), pl. idiotísme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IDIOTÍSM s. n. (cf. fr. idiotisme, lat. idiotismus, gr. idiotismos < idios „propriu”, „specific”): construcție sau expresie proprie unui idiom, care nu se poate traduce într-un alt idiom cuvânt cu cuvânt, decât printr-o perifrază aproximativă, ca de exemplu a-și lua lumea în cap, a da bir cu fugiții, a o pune de mămăligă etc. (v. și expresie frazeologică).

Intrare: idiotism
  • silabație: i-di-o-tism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiotism
  • idiotismul
  • idiotismu‑
plural
  • idiotisme
  • idiotismele
genitiv-dativ singular
  • idiotism
  • idiotismului
plural
  • idiotisme
  • idiotismelor
vocativ singular
plural
idiotismă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idiotism idiotismă

  • 1. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Întrebuințează idiotisme ori neexistente în Muntenia, ori, adesea, necunoscute de bucureșteni. HOGAȘ, DR. II 200.
      surse: DLRLC

etimologie: