2 intrări

11 definiții

idiosincrasie sf [At: HASDEU, I. C. 171 / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: fr idiosyncrasie] (Med) Reacție de intoleranță sau de sensibilitate a unor indivizi la unele medicamente, alimente, mirosuri etc., manifestată de obicei prin urticarie.

IDIOSINCRASÍE, idiosincrasii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie.

IDIOSINCRASÍE s. f. Aversiune puternică față de unele mîncări, parfumuri etc.; dispoziție a unor persoane de a reacționa altfel decît indivizii normali la folosirea unor alimente sau medicamente. – Pronunțat: -di-o-.

idiosincrasíe s. f. (sil. -di-o-, -cra-), art. idiosincrasía, g.-d. art. idiosincrasíei; pl. idiosincrasíi, art. idiosincrasíile

IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament].

IDIOSINCRASÍE s. f. 1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. 2. aversiune față de ceva. (< fr. idiosyncrasie)

IDIOSINCRASÍE ~i f. Reacție a organismului unor persoane, provocată de sensibilitatea sporită a acestuia față de unele substanțe sau senzații și manifestată prin urticarie. [G.-D. idiosincrasiei; Sil. -di-o-sin-cra-] /<fr. idiosyncrasie

idiosincrasie f. temperament particular unui individ.

*idiosincrasíe f. (vgr. idiosygkrasía, d. idios, propriŭ, sýn, împreună, și krâsis, amestec, temperament. V. crasă). Med. Aplicațiune saŭ aversiune față de oare-care alimente din pricina temperamentuluĭ fiecăruĭa (de ex., unu nu poate mînca racĭ, că se îmbolnăvește).

IDIOSINCRAZÍE, idiosincrazii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-; scris și: idiosincrasie] – Din fr. idiosyncrasie.

idiosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile

Intrare: idiosincrazie
idiosincrazie substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular idiosincrazie idiosincrazia
plural idiosincrazii idiosincraziile
genitiv-dativ singular idiosincrazii idiosincraziei
plural idiosincrazii idiosincraziilor
vocativ singular
plural
idiosincrasie substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular idiosincrasie idiosincrasia
plural idiosincrasii idiosincrasiile
genitiv-dativ singular idiosincrasii idiosincrasiei
plural idiosincrasii idiosincrasiilor
vocativ singular
plural
Intrare: idiosincrasie
idiosincrasie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

idiosincrazie idiosincrasie

  • 1. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: