2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

idiosincrasie sf [At: HASDEU, I. C. 171 / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: fr idiosyncrasie] (Med) Reacție de intoleranță sau de sensibilitate a unor indivizi la unele medicamente, alimente, mirosuri etc., manifestată de obicei prin urticarie.

IDIOSINCRASÍE, idiosincrasii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie.

IDIOSINCRASÍE s. f. Aversiune puternică față de unele mîncări, parfumuri etc.; dispoziție a unor persoane de a reacționa altfel decît indivizii normali la folosirea unor alimente sau medicamente. – Pronunțat: -di-o-.

IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament].

IDIOSINCRASÍE s. f. 1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. 2. aversiune față de ceva. (< fr. idiosyncrasie)

IDIOSINCRASÍE ~i f. Reacție a organismului unor persoane, provocată de sensibilitatea sporită a acestuia față de unele substanțe sau senzații și manifestată prin urticarie. [G.-D. idiosincrasiei; Sil. -di-o-sin-cra-] /<fr. idiosyncrasie

idiosincrasie f. temperament particular unui individ.

*idiosincrasíe f. (vgr. idiosygkrasía, d. idios, propriŭ, sýn, împreună, și krâsis, amestec, temperament. V. crasă). Med. Aplicațiune saŭ aversiune față de oare-care alimente din pricina temperamentuluĭ fiecăruĭa (de ex., unu nu poate mînca racĭ, că se îmbolnăvește).

IDIOSINCRAZÍE, idiosincrazii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-; scris și: idiosincrasie] – Din fr. idiosyncrasie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idiosincrasíe s. f. (sil. -di-o-, -cra-), art. idiosincrasía, g.-d. art. idiosincrasíei; pl. idiosincrasíi, art. idiosincrasíile

idiosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile

Intrare: idiosincrasie
idiosincrasie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: idiosincrazie
idiosincrazie substantiv feminin
  • silabație: -di-o-
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiosincrazie
  • idiosincrazia
plural
  • idiosincrazii
  • idiosincraziile
genitiv-dativ singular
  • idiosincrazii
  • idiosincraziei
plural
  • idiosincrazii
  • idiosincraziilor
vocativ singular
plural
idiosincrasie substantiv feminin
  • silabație: -di-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiosincrasie
  • idiosincrasia
plural
  • idiosincrasii
  • idiosincrasiile
genitiv-dativ singular
  • idiosincrasii
  • idiosincrasiei
plural
  • idiosincrasii
  • idiosincrasiilor
vocativ singular
plural

idiosincrazie idiosincrasie

  • 1. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: