IDEOLÓG, -Ă, ideologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unor categorii sociale, unor curente etc. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologue.

IDEOLÓG, -Ă, ideologi, -ge, s. m. și f. Persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unor categorii sociale, unor curente etc. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologue.

IDEOLÓG, -Ă s.m. și f. Creator, exponent, teoretician al unei ideologii. [Cf. fr. idéologue].

IDEOLÓG, -Ă s. m. f. creator, exponent, teoretician al unei ideologii. (< fr. idéologue)

!ideologă (livr.)/(colocv.) ideoloagă (desp. -de-o-) s. f., g.-d. art. ideologei/ideoloagei; pl. ideologe/ideoloage

ideologă (rar) (-de-o-) s. f., g.-d. art. ideologei; pl. ideologe

ideológă s. f. (sil. -de-o-), g.-d. art. ideológei; pl. ideológe

IDEOLÓG s. teoretician. (~ al unui partid.)

IDEOLOG s. teoretician. (~ al unui partid.)

IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică mintală caracterizată prin anomalia ideilor; ~genie (v. -genie₁), s. f., formare a ideilor; ~glosie (v. -glosie), s. f., termen prin care se pune în evidență însușirea de unicitate a personalității; ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de reprezentare a ideilor prin semne care sugerează obiectele; ~gramă (v. -gramă), s. f., semn grafic utilizat în scrierea hieroglifică pentru a nota un cuvînt sau o idee; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unei excitări cerebrale.