14 definiții pentru identitate

IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.

IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.

IDENTITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu exclude existența contradicțiilor interne care determină starea de continuă schimbare și dezvoltare a lucrului respectiv. ♦ (În vorbirea curentă) Asemănare foarte mare, pînă la confuzie. Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. 2. Ansamblu de date prin care se stabilește că o persoană este aceea drept care se dă, și nu alta. Ajungînd seara acasă... am strigat din poartă: Mă rog vouă să nu-mi cereți hîrtii de identitate. CARAGIALE, S. N. 187. ◊ Buletin de identitate v. buletin (1). 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea.

identitáte s. f., g.-d. art. identitắții; pl. identitắți

identitáte s. f., g.-d. art. identității; pl. identități

IDENTITÁTE s. 1. (livr.) consimilitudine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)

Identitate ≠ diversitate

IDENTITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este identic. ♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă. 2. Datele prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [Cf. fr. identité, lat. identitas].

IDENTITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este identic. ◊ asemănare, similitudine perfectă. 2. ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< fr. identité, lat. identitas)

IDENTITÁTE ~ăți f. 1) Caracter identic; coincidență sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-și păstra timp îndelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre două expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, păstrează aceeași valoare numerică. [G.-D. identității] /<lat. identitas, ~atis, fr. identité

identitate f. 1. ceea ce face că un lucru e acelaș cu un altul; 2. Filoz. starea unei substanțe ce rămâne totdeauna aceeaș; 3. Jur. recunoașterea unei persoane anumite: certificat de identitate.

*identitáte f. (mlat. idéntitas, -átis, d. lat. idem, acelașĭ). Calitatea de a fi identic. Jur. Recunoașterea unuĭ mort saŭ al unuĭ delincŭent [!] care nu vrea să spună cine-ĭ: a recunoaște, a stabili identitatea unuĭ cadavru. Fig. Starea uneĭ substanțe care rămîne perpetuŭ aceĭașĭ. Mat. Egalitate în care ceĭ doĭ membri-s identicĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IDENTITÁTE s. 1. (livr.) consimilitúdine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)

IDENTITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) I. personală (numerică), stare a unui obiect, desemnat prin două nume diferite, de a fi ceea ce este, în același moment al timpului și în același loc din spațiu. 2. (FILOZ.) I. calitativă (specifică), caracter comun pentru două obiecte de gândire distincte distincte în timp și spațiu, care prezintă însă aceleași calități. 3. (LOG.) Principiul identității = principiul fundamental al gândirii, care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații; simbolul lui este: A = A. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 4. Datele prin care se identifică o persoană. 5. (MAT.) Egalitate între două expresii algebrice care au aceeași valoare numerică pentru orice sistem de valori date literelor. Cele două expresii sunt legate prin semnul „=”; de ex. (a+b)2 = a2 + 2ab + b2. 6. (GENET.) Prezența la urmași a acelorași seturi de gene (de ex. la gemenii monozigoți).

Intrare: identitate
identitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular identitate identitatea
plural identități identitățile
genitiv-dativ singular identități identității
plural identități identităților
vocativ singular
plural