idealizat, ~ă a [At: ODOBESCU, III, 51 / P: ~de-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: idealiza] Căruia i se atribuie calități excepționale.

IDEALIZAT, -Ă, idealizați, -te, adj. Înfrumusețat, prezentat în formă ideală, superioară celei pe care o are în realitate. (Fig.) Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă. HOGAȘ, M. N. 179. – Pronunțat: -de-a-.

idealiza vt [At: ODOBESCU, S. II, 51 / P: i-de-a~ / Pzi: ~zez / E: fr idealiser] A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale.

IDEALIZA, idealizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru sau la o persoană) A prezenta ca fiind mai bun decît este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvîrșit (foarte bun, foarte frumos etc.). Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALIZA vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale; a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decît în realitate. [Cf. fr. idéaliser, it. idealizzare].

IDEALIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine. (< fr. idéaliser)

A IDEALIZA ~ez tranz. (ființe, obiecte, fapte, idei) A prezenta ca având calități ideale, excepționale. /<fr. idéaliser

idealizà v. a da realității un caracter ideal.

*idealizéz v. tr. (d. ideal). Daŭ un caracter ideal (uneĭ persoane, unuĭ lucru): artistu idealizează natura.

idealiza (a ~) (desp. -de-a-) vb., ind. prez. 1 sg. idealizez, 3 idealizează; conj. prez. 1 sg. să idealizez, 3 să idealizeze

idealiza (a ~) (-de-a-) vb., ind. prez. 3 idealizează

idealiza vb. (sil. -de-a-), ind. prez. 1 sg. idealizez, 3 sg. și pl. idealizează

idealizez.

IDEALIZA vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)

IDEALIZA vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)