2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-[1]] – Din fr. idéaliste. corectată

  1. Am efectuat următoarea modificare: „[Pr.: -de-al-]” a devenit „[Pr.: -de-a-]”, întrucât despărțirea corectă în silabe a cuvântului este: i-de-a-list (nu i-de-al-ist). — valeriu

idealist, ~ă [At: MAIORESCU, D. III, 283 / P: i-de-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr idéaliste] 1 a Care aparține idealismului (1) Si: (rar) idealistic (1). 2 a Referitor la idealism (1) Si (rar) idealistic (2). 3 smf Adept al idealismului (1). 4-5 smf, a (Persoană) care aspiră spre un ideal (5). 6-9 smf, a (Euf) (Persoană) lipsită (de simțul realității sau) de simț practic.

IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste.

IDEALÍST2, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În vorbirea obișnuită, din ce în ce mai rar; și substantivat) (Persoană) care urmărește cu dezinteresare un ideal moral, social, estetic etc., care e însuflețit de un ideal. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALÍST1, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În opoziție cu materialist) Care se referă la concepțiile idealismului1, care aparține idealismului. Vechea concepție idealistă a istoriei... nu cunoștea luptele de clasă izvorîte din interese materiale. ENGELS, A. 33. Sarcina combaterii vederilor reacționare, idealiste, în diferite ramuri ale științei trebuie să preocupe în cel mai înalt grad pe profesorii și învățătorii noștri de diferite specialități. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului. Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste].

IDEALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al idealismului. 2. (cel) care urmărește dezinteresat un ideal; (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. (< fr. idéaliste)

IDEALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al idealismului. 2) Persoană care tinde spre un ideal. 3) Om lipsit de spirit practic, de simțul realității. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

IDEALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de idealism; propriu idealismului. Știință ~stă. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

*idealíst, -ă s. și adj. (d. ideal). Partizan al idealizmuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idealíst (-de-a-) adj. m., s. m., pl. idealíști; f. idealístă, pl. idealíste

idealíst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. idealíști; f. sg. idealístă, pl. idealíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IDEALÍST, -Ă adj. (cf. fr. idéaliste): în sintagma curent idealist (v.).

Intrare: idealistă
  • silabație: i-de-a- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idealistă
  • idealista
plural
  • idealiste
  • idealistele
genitiv-dativ singular
  • idealiste
  • idealistei
plural
  • idealiste
  • idealistelor
vocativ singular
  • idealistă
  • idealisto
plural
  • idealistelor
Intrare: idealist (adj.)
idealist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-de-a-list info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idealist
  • idealistul
  • idealistu‑
  • idealistă
  • idealista
plural
  • idealiști
  • idealiștii
  • idealiste
  • idealistele
genitiv-dativ singular
  • idealist
  • idealistului
  • idealiste
  • idealistei
plural
  • idealiști
  • idealiștilor
  • idealiste
  • idealistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idealist (adj.)

  • 1. Care aparține idealismului (1.), privitor la idealism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vechea concepție idealistă a istoriei... nu cunoștea luptele de clasă izvorîte din interese materiale. ENGELS, A. 33.
      surse: DLRLC
    • Sarcina combaterii vederilor reacționare, idealiste, în diferite ramuri ale științei trebuie să preocupe în cel mai înalt grad pe profesorii și învățătorii noștri de diferite specialități. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464.
      surse: DLRLC
  • 2. Care aspiră spre un ideal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de simțul realității, de spirit practic.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

idealist, -ă (persoană) idealistă

  • 1. Adept al idealismului (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care aspiră spre un ideal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Om lipsit de simțul realității, de spirit practic.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: