IDEALIST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-^[1]] – Din fr. idéaliste. corectat(ă)

idealist, ~ă [At: MAIORESCU, D. III, 283 / P: i-de-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr idéaliste] 1 a Care aparține idealismului (1) Si: (rar) idealistic (1). 2 a Referitor la idealism (1) Si: (rar) idealistic (2). 3 smf Adept al idealismului (1). 4-5 smf, a (Persoană) care aspiră spre un ideal (5). 6-9 smf, a (Euf) (Persoană) lipsită (de simțul realității sau) de simț practic.

IDEALIST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste.

IDEALIST¹, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În opoziție cu materialist) Care se referă la concepțiile idealismului¹, care aparține idealismului. Vechea concepție idealistă a istoriei... nu cunoștea luptele de clasă izvorîte din interese materiale. ENGELS, A. 33. Sarcina combaterii vederilor reacționare, idealiste, în diferite ramuri ale științei trebuie să preocupe în cel mai înalt grad pe profesorii și învățătorii noștri de diferite specialități. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului. Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALIST², -Ă, idealiști, -ste, adj. (În vorbirea obișnuită, din ce în ce mai rar; și substantivat) (Persoană) care urmărește cu dezinteresare un ideal moral, social, estetic etc., care e însuflețit de un ideal. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALIST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste].

IDEALIST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al idealismului. 2. (cel) care urmărește dezinteresat un ideal; (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. (< fr. idéaliste)

IDEALIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de idealism; propriu idealismului. Știință ~stă. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

*idealíst, -ă s. și adj. (d. ideal). Partizan al idealizmuluĭ.

idealist (desp. -de-a-) adj. m., s. m., pl. idealiști; adj. f., s. f. idealistă, pl. idealiste

idealist (-de-a-) adj. m., s. m., pl. idealiști; f. idealistă, pl. idealiste

idealist adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. idealiști; f. sg. idealistă, pl. idealiste

IDEALIST, -Ă adj. (cf. fr. idéaliste): în sintagma curent idealist (v.).

Idealist ≠ realist