6 intrări
8 definiții
Explicative DEX
Ida f. nume vechiu a două lanțuri muntoase, unul în Creta, și celălalt în Frigia.
-oid [At: DN3 / P: o-id / E: fr -oïde, it -oide] Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-OID Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. [Pron. -o-id. / < fr. -oïde, it. -oide, cf. gr. eidos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-ID2 elem. v. -oid.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
-OID, -ID2 elem. „În formă de”, „aspect, aparență”. (din fr. -oïde, -ïde, cf. gr. eidos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Jargon
-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
Ida 1. Munte situat în apropierea Troiei. Se spunea că acolo ar fi avut loc judecata lui Paris (v. și Aphrodite). 2. Una dintre nimfele care l-au hrănit pe Zeus cînd era copil.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ida, Idu v. Iuda 2.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufix flexionat (SF3) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sufix flexionat (SF3) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
id, idăelement de compunere, sufix
- 1. Element de compunere cu semnificația „în formă de, cu aspect de”. DETS
etimologie:
- eidos DETS
oidelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. DN
etimologie:
- -oïde DN