opțiuni
  • info

5 intrări

8 definiții

Explicative DEX

ID1 s. n. 1. Unitate structurală ipotetică. 2. Totalitatea instinctelor colective. (cf. gr. idios = distinct)

-ID2 elem. v. -oid.

-oid [At: DN3 / P: o-id / E: fr -oïde, it -oide] Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”.

-OID Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. [Pron. -o-id. / < fr. -oïde, it. -oide, cf. gr. eidos].

-OID, -ID2 elem. „În formă de”, „aspect, aparență”. (din fr. -oïde, -ïde, cf. gr. eidos)

Ortografice DOOM

+ID [cit. engl. aĭdi] s. n., pl. ID-uri [cit. aĭdiuri]

Jargon

-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.

Enciclopedice

*ID – temă ce stă la baza unor antroponime din cele trei mari regiuni: munt., ard., mold. 1. Idul, olt. (Sd VI 459); Idești s. (Dm). 2. + -ilă: Idil, olt. (17 B IV 322). 3. + -mir: Idomir, ard., 1671 (Paș); – sec. XVIII-lea (Șchei I). 4. Cf. ard. Idonea, pren., 1788 (Paș). 5. Idomirești s., mold. dispărut, ce apare în documente și în formele: Iadomirești (16 A III 41) contaminat cu tema Iad, ard. (sat) și contaminat cu tema: Edomirești (Ur XXII 338) sau Edumerești (Dm), ceea ce-i urcă originea în sec. al XIV-lea. 6. Pentru etimologie, sau contaminare, cf. și mold. Aldomir (Ștef), v. Aldea II 3 și topicul munt. Domirești (16 B I 143).

Intrare: Id
nume propriu (I3)
  • Id
Intrare: ID
  • pronunție: aĭdi
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ID
  • ID-ul
plural
  • ID-uri
  • ID-urile
genitiv-dativ singular
  • ID
  • ID-ului
plural
  • ID-uri
  • ID-urilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: id (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • idu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: id (suf.)
sufix flexionat (SF3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • idă
  • ida
plural
  • izi
  • izii
  • ide
  • idele
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
  • ide
  • idei
plural
  • izi
  • izilor
  • ide
  • idelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: oid
sufix (I7-S)
  • oid
sufix flexionat (SF3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • id
  • idul
  • idă
  • ida
plural
  • izi
  • izii
  • ide
  • idele
genitiv-dativ singular
  • id
  • idului
  • ide
  • idei
plural
  • izi
  • izilor
  • ide
  • idelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

idsubstantiv neutru

  • 1. Unitate structurală ipotetică. MDN '00
  • 2. Totalitatea instinctelor colective. MDN '00
etimologie:

id, idăelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „în formă de, cu aspect de”. DETS
etimologie:

oidelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă de”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.