9 definiții pentru iconostrof


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.

iconostrof sn [At: DA / Pl: ~oafe / E: fr iconostrophe] (Teh) Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect.

ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.

ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect, folosit de gravori pentru copiatul modelelor.

ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – întoarcere].

ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr. iconostrophe)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n., pl. iconostroáfe

iconostróf s. n. (sil. mf. -strof), pl. iconostroáfe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconostrof
iconostrof substantiv neutru
  • silabație: i-co-nos-trof, i-co-no-strof info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconostrof
  • iconostroful
  • iconostrofu‑
plural
  • iconostroafe
  • iconostroafele
genitiv-dativ singular
  • iconostrof
  • iconostrofului
plural
  • iconostroafe
  • iconostroafelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iconostrof

  • 1. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: