7 definiții pentru iconolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).

ICONOLÓG, -Ă, iconologi, -ge, s. m. și f. Specialist în iconologie. – Din iconologie (derivat regresiv).

iconolog, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ogi, ~oge / E: drr iconologie] 1-3 Specialist în iconologie (1-2, 4).

ICONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în iconologie. [< fr. iconologue].

ICONOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în iconologie. (< fr. iconologue)

ICONOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în iconologie. /Din iconologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconolog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconolog
  • iconologul
  • iconologu‑
plural
  • iconologi
  • iconologii
genitiv-dativ singular
  • iconolog
  • iconologului
plural
  • iconologi
  • iconologilor
vocativ singular
  • iconologule
  • iconologe
plural
  • iconologilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iconolog, -ă iconologă

  • 1. Specialist în iconologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: