13 definiții pentru iconografie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOGRAFIE, (3) iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie.

iconografie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr iconographie] 1 Disciplină care studiază reprezentările în diverse arte plastice. 2 Studiu al diferitelor reprezentări ale unui anumit subiect în artele plastice. 3 Totalitate a imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. 4 Colecție de portrete de oameni celebri.

ICONOGRAFIE, iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. ♦ Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie.

ICONOGRAFIE, iconografii, s. f. Disciplină care studiază temele și subiectele realizate în pictură, în sculptură și în celelalte arte plastice. ♦ Studiu care descrie și reproduce opere de artă plastică cu o anumită tematică. Odobescu a scris o monografie cu titlul «Iconografia lui Traian». ♦ Colecție de portrete ale oamenilor iluștri.

ICONOGRAFIE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de artă plastică cu o anumită tematică. ♦ Colecție de imagini, de reprezentări referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epocă, o temă etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o lucrare (științifică). [Gen. -iei. / < fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere].

ICONOGRAFIE s. f. 1. disciplină care studiază operele realizate în diverse arte plastice. 2. ansamblu de imagini referitoare la o anumită temă, epocă, problemă etc. ◊ totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o carte. (< fr. iconographie)

ICONOGRAFIE f. 1) Știință care se ocupă cu studiul operelor din domeniul artelor plastice. 2) Ansamblul imaginilor legate de un anumit subiect sau epocă. [G.-D. iconografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. iconographie

iconografie f. descrierea icoanelor bisericești.

*iconografíe f. (vgr. eikonographia). Știința imaginilor produse de pictură, sculptură și alte arte plastice. Lucrare (carte) care conține portrete celebre: Visconti a stabilit o bogată iconografie romană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iconografie (desp. -no-gra-) s. f., art. iconografia, g.-d. art. iconografiei; (colecții) pl. iconografii, art. iconografiile (desp. -fi-i-)

iconografie (-no-gra-) s. f., art. iconografia, g.-d. art. iconografiei; (colecții) pl. iconografii, art. iconografiile

iconografie s. f., pl. iconografii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconografie
iconografie substantiv feminin
  • silabație: -no-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconografie
  • iconografia
plural
  • iconografii
  • iconografiile
genitiv-dativ singular
  • iconografii
  • iconografiei
plural
  • iconografii
  • iconografiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iconografie, iconografiisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în arta plastică; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (numai) singular Totalitatea imaginilor legate de o anumită temă, perioadă, problemă, localitate etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Odobescu a scris o monografie cu titlul «Iconografia lui Traian». DLRLC
  • 3. Colecție de portrete ale oamenilor celebri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.