2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste.

iconoclast, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 265 / Pl: ~aști, ~e / E: fr iconoclaste] 1 smf Partizan al iconoclasmului. 2-3 a Care aparține (iconoclaștilor (1) sau) iconoclasmului. 4-5 a[1] Referitor (la iconoclaști (1) sau) la iconoclasm. corectată

  1. În original lipsește mențiunea adj. LauraGellner

ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste.

ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f. Partizan al unei mișcări din imperiul bizantin (secolele al VIII-lea și al IX-lea) îndreptate împotriva mănăstirilor și pămînturilor mănăstirești. Sculptura... fiind alungată din biserica răsăritului încă din timpul iconoclaștilor... ornamentele săpate nu se păstrară. ODOBESCU, S. I 451.

ICONOCLÁST, -Ă s.m. și f. Partizan al iconoclasmului. ♦ (Fig.) Cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. [< fr. iconoclaste, cf. gr. eikon – icoană, klazein – a sparge].

ICONOCLÁST, -Ă s. m. f. 1. partizan al iconoclasmului. 2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. ◊ (adj.) referitor la iconoclaști. (< fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)

ICONOCLÁST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al iconoclasmului. 2) fig. Contestatar al valorilor, normelor sau ideilor consacrate prin tradiție. [Sil. -no-clast] /<fr. iconoclaste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste

iconoclást s. m., adj. m. (sil. -clast), pl. iconocláști; f. sg. iconoclástă, pl. iconocláste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ICONOCLÁST s. (BIS.) (înv.) iconoboreț.

ICONOCLAST s. (BIS.) (înv.) iconoboreț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconoclastă
iconoclastă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconoclastă
  • iconoclasta
plural
  • iconoclaste
  • iconoclastele
genitiv-dativ singular
  • iconoclaste
  • iconoclastei
plural
  • iconoclaste
  • iconoclastelor
vocativ singular
plural
Intrare: iconoclast (adj.)
iconoclast1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -clast info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconoclast
  • iconoclastul
  • iconoclastu‑
  • iconoclastă
  • iconoclasta
plural
  • iconoclaști
  • iconoclaștii
  • iconoclaste
  • iconoclastele
genitiv-dativ singular
  • iconoclast
  • iconoclastului
  • iconoclaste
  • iconoclastei
plural
  • iconoclaști
  • iconoclaștilor
  • iconoclaste
  • iconoclastelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iconoclast (adj.)

etimologie:

iconoclast, -ă (persoană) iconoclastă

  • 1. Partizan al iconoclasmului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: iconoboreț attach_file un exemplu
    exemple
    • Sculptura... fiind alungată din biserica răsăritului încă din timpul iconoclaștilor... ornamentele săpate nu se păstrară. ODOBESCU, S. I 451.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: