13 definiții pentru ibis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ibis sm [At: TEODOREANU, M. II, 119 / Pl: ~iși / E: fr ibis, lat ibis] 1 Pasăre asemănătoare berzei, cu pene albe pe corp și negre pe cap și pe coadă, cioc lung, curbat în jos, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte (Threskionis aetiopica). 2 Pasăre asemănătoare berzei, cu pene roșii pe corp și negre pe cap și coadă, cu ciocul lung, curbat în jos, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte (Guara rubra).

ÍBIS, ibiși, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

ÍBIS, ibiși, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

ÍBIS ibiși, s. m. Pasăre din familia berzelor, cu cioc lung și pene roșii sau negre, care trăiește în țările calde (Ibis aerhiopica sau religiosa). Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.

ÍBIS s.m. Pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu pene roșii sau negre. [< fr. ibis].

ÍBIS s. m. pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu penaj alb sau roșu. (< fr., lat. ibis)

ÍBIS íbiși m. Pasăre din regiunile Africii și Americii, asemănătoare cu o barză, având penajul alb-roșu și ciocul lung, curbat în jos, considerată sfântă de către egiptenii antici. /<lat., fr. ibis

ibis m. pasăre cu picioroange, venerată de vechii Egipteni.

*íbis m., pl. ibișĭ (lat. și vgr. ibis). O pasăre cu cĭocu și picĭoarele lungĭ, cu peptu și spinarea albă, cu capu, gîtu și coada neagră, mîncătoare de reptile, și de aceĭa adorată de vechiĭ Egiptenĭ (ibis religiosa). V. țigănuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

íbis, ibiși s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, adorată în Egiptul antic ca simbol sacru sau ca o întrupare a zeului Thot, așac um era bufnița la greci. – Din fr., lat. ibis.

ÍBIS (< fr., lat.) s. m. Gen de păsări din ordinul ciconiiformelor răspândit în Africa tropicală: I. roșu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagră-cafenie, ușor curbat, cu penajul roșu, trăiește în regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemănător, ca formă și mărime, cu i. roșu. Este considerată de egipteni o pasăre sacră. Zeița Isis este reprezentată având capul acestei păsări.

Intrare: ibis
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibis
  • ibisul
  • ibisu‑
plural
  • ibiși
  • ibișii
genitiv-dativ singular
  • ibis
  • ibisului
plural
  • ibiși
  • ibișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ibis

  • 1. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.
      surse: DLRLC

etimologie: