19 definiții pentru iatagan iategan iertagan iertăgan ietagan ietăgan ietegan iartagan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iatagan sn [At: DIONISIE, C. 180 / V: (reg) iet~, (Mol) harțagan, iar~, ~teg~, iert~, iertăg~, ietăg~, ieteg~ / Pl: ~e / E: tc yatagan] (Înv) Sabie turcească, de lungime medie, curbată, cu lama lată și cu două tăișuri.

IATAGÁN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagán s. n.] – Din tc. yatağan.

IATAGÁN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagán, -e s. n.] – Din tc. yatağan.

IATAGÁN, iatagane, s. n. Sabie scurtă încovoiată, cu două tăișuri, pe care o foloseau turcii la atac. Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. – Variantă: iartagán (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ȘEZ. VI 151) s. n.

IATAGÁN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime medie, cu lamă lată, curbată și cu două tăișuri. /<turc. yatagan

iatagan n. sabie încovoiată turcească cu două tăișuri: iatagane de Horasan OD. [Turc. YATAGAN].

ĭatagán n., pl. e (turc. ĭataghan, de unde și ngr. gĭatagáni, bg. sîrb. ĭatagan, ung. jatagány). Un fel de sabie turcească încovoĭată și lată la capăt. – În est și ĭartagan.

IARTAGÁN s. n. v. iatagan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iatagán s. n., pl. iatagáne

iatagán s. n., pl. iatagáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iatagán (iatagáne), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.

Intrare: iatagan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iatagan
  • iataganul
  • iataganu‑
plural
  • iatagane
  • iataganele
genitiv-dativ singular
  • iatagan
  • iataganului
plural
  • iatagane
  • iataganelor
vocativ singular
plural
iategan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iertagan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iertăgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietagan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietăgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietegan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iartagan
  • iartaganul
  • iartaganu‑
plural
  • iartagane
  • iartaganele
genitiv-dativ singular
  • iartagan
  • iartaganului
plural
  • iartagane
  • iartaganelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iatagan iategan iertagan iertăgan ietagan ietăgan ietegan iartagan

  • 1. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668.
      surse: DLRLC
    • Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53.
      surse: DLRLC
    • Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: