3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IÁRĂ adv., conj. v. iar.

ia2 sf [At: H X, 15 / Pl: ~re / E: rs яра] (Înv; șîc grâu-~) Grâu de primăvară.

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2.[1] (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec. corectată

  1. În original după 1. urmează 3.. — valeriu

iar2 [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ră, (Ban) ar, (înv) ară, are, e[1], ere, eri, ~e / E: nct] 1 av Cuvânt care arată că acțiunea se repetă Si: iarăși. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (După „și” sau „dar”) Acum. 6 av (După „și” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (După „și” sau „dar”) În același timp. 8 av (Îvr; îcs) Cândai... ~ În caz că ... atunci. 9 c (Înv; exprimă opoziția) Dar. 10 c (Înv) Însă. 11 c Și. 12 c (Înv; după o propoziție negativă) Ci. 13 c (Înv; introduce o întrebare) Oare. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

iare[1] av, c vz iar2 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ieri2[1] c vz iar2 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec.

IAR2 conj. (Și în forma iară) 1. (Adversativ) Dar, însă. La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276. Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba. ◊ (În alternative) Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270. 2. (Copulativ) Și. De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83. În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. ◊ (Introduce ultimul element al unei enumerări) Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: iáră conj.

IAR1 adv. (Și în forma iară) 1. (Pe lîngă un verb, arătînd repetarea acțiunii, stării etc.) Încă o dată, din nou; iarăși. Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Pe lîngă o parte de vorbire care se repetă, totdeauna precedat de «și») Mereu. Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. 2. De asemenea, tot, la fel. Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. – Variantă: iáră adv.

IAR1 adv. 1) (indică repetarea unei acțiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăși. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec.

IAR2 conj. (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec.

iar conj. arată o deosebire sau împotrivire (totdeauna la începutul propozițiunii): eu plec, iar tu rămâi ║ adv. indică o repețire: iar te întorci. [Origină necunoscută].

arată toate definițiile

Intrare: iară (s.f.)
iară3 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ia
  • iara
plural
  • iare
  • iarele
genitiv-dativ singular
  • iare
  • iarei
plural
  • iare
  • iarelor
vocativ singular
plural
Intrare: iar / iară (adv.)
iar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • iar
iară1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ia
iare adverb
adverb (I8)
  • iare
eră3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • e
Intrare: iar / iară (conj.)
iar2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • iar
iară2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • ia
iere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieri1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ieri

iar / iară (adv.) iară iare eră

  • 1. Încă o dată, din nou.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iarăși attach_file 4 exemple
    exemple
    • Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161.
      surse: DLRLC
    • Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3.
      surse: DLRLC
    • O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213.
        surse: DLRLC
      • Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158.
        surse: DLRLC
  • 2. De asemenea, la fel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tot (adv.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283.
      surse: DLRLC

etimologie:

iar / iară (conj.) iară iere ieri

  • 1. Adversativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dar (conj.) însă (conj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • La soare te puteai uita, iar la dînsa ba! CREANGĂ, P. 276.
      surse: DLRLC
    • Lupul păru-și schimbă, iar năravul ba.
      surse: DLRLC
    • Dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi! Iară de nu, luați-vă catrafusele. CREANGĂ, P. 270.
      surse: DLRLC
  • 2. Copulativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: și (conj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. Iar cînd fuse într-o zi... se sculă Făt-Frumos și zise... ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Sură-i sara cea de toamnă... Iar pădurea lin suspină. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • În gura Bărăganului... găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17.
      surse: DLRLC
    • Cu-o mînă acul ținea, Cu alta lacrimi ștergea, Iar din grai așa grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Introduce ultimul element al unei enumerări.
      exemple
      • Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC

etimologie: