2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iani i vz ian

IAN interj. (Pop.) Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne).

IAN interj. (Pop.) Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne).

ian i [At: COD. VOR. 40/12 / V: (reg) en, (înv) iane, iani / E: ia2 + ni (-ne)] (Pop) Ia2 (1).

IAN interj. (Popular) 1. (Înaintea unei propoziții imperative) Ia (1). Ian să vă uitați numai la capul lui. SBIERA, P. 147. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii... – Ian zvîrle-l tu întăi. CREANGĂ, P. 56. Ian vezi, soro, ce minune! ALECSANDRI, P. A. 52. Ian ieși, mîndră, pînă-n drum! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411. 2. Ia (2). Ian așa te vreu! NEGRUZZI, S. I 222. ◊ (Înaintea unei completive directe, atrage atenția asupra acesteia) Cînd, la urma tuturor, Ian, că venea-ncetișor... Dolca. ALECSANDRI, P. P. 55. Ian, mări, că s-a ivit Un caic lung, poleit. id. ib. 134.

ian! int. formă amplificată din ia! ian ascultă!

4) ĭa (bg. alb. ĭa), interj. de îndemnat orĭ de poruncit: ĭa să vedem ce e acolo ĭa du-te și vezĭ! Arată une-orĭ disprețu, saŭ ironia saŭ exagerarea: Cine-ĭ el? ĭa un prost! Tocmaĭ tu te-aĭ găsit să protestezi? Ĭa eŭ! Era și el ĭa un bĭet copil! Era ĭa atîtica de mic! Se întrebuințează la impus tăcere: Ĭa! Ce s’aude? Cine vine? – Îm nord ĭan (din ĭa-mĭ, ĭa îmĭ): ĭan dă-mĭ! Vechĭ și ĭanĭ și ĭane (d. ne, dativ). La Al. P. P. ĭan că, ĭacătă că. – Și ĭen (nord): ĭen ci vineŭ Tatariĭ, ĭacătă că veneaŭ Tătariĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IAN interj. v. iată, uite, vezi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ián, (ien), interj. – (reg.) Ia; hai, haida: „Ian scoală, stăpâne, scoală” (Papahagi, 1925: 238); „Ien, blăm, tu frate, cu mine / La o mănăstire sfântă” (Țiplea, 1906: 441). – Din ia + -ni (-ne) (DEX, MDA).

ián, (ien), interj. – Ia; hai, haida: „Ian scoală, stăpâne, scoală” (Papahagi 1925: 238); „Ien, blăm, tu frate, cu mine / La o mănăstire sfântă” (Țiplea 1906: 441). – Ia + -ni.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROISSY-EN-FRANCE [ruas ẽ frãs], com. la NE de Paris (Val-d’Oise); 2.054 loc. (1989). Aici se găsește cel mai important aeroport francez (Charles de Gaulle) dat în folosință în 1974.

ROOSENDAAL [rósənda:] EN NISPEN, oraș în SSV Olandei, în apropiere de granița cu Belgia; 78,1 mii loc. (2003). Nod feroviar. Piață agricolă. Ind. constr. de mașini pentru ind. hârtiei, de prelucr. a tutunului și a lemnului (mobilă), electrotehnică (corpuri de iluminat), textilă, a ceramicii și alim. Reparații de material rulant feroviar. Fundat în 1268, o dată cu construirea unei biserici.

arată toate definițiile

Intrare: Iani
nume propriu (I3)
  • Iani
Intrare: ian (interj.)
ian1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ian
iane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iani
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
en2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • en

ian (interj.) iane iani en popular

  • 1. Ia (1.)!
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ia (interj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ian să vă uitați numai la capul lui. SBIERA, P. 147.
      surse: DLRLC
    • Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii... – Ian zvîrle-l tu întăi. CREANGĂ, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Ian vezi, soro, ce minune! ALECSANDRI, P. A. 52.
      surse: DLRLC
    • Ian ieși, mîndră, pînă-n drum! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411.
      surse: DLRLC
  • 2. Ia (2.)! vezi!
    exemple
    • Ian așa te vreu! NEGRUZZI, S. I 222.
    • Cînd, la urma tuturor, Ian, că venea-ncetișor... Dolca. ALECSANDRI, P. P. 55.
    • Ian, mări, că s-a ivit Un caic lung, poleit. ALECSANDRI, P. P. 134.

etimologie:

  • Ia + ni (= ne).
    surse: DEX '09 DEX '98