3 intrări

iacă (bunică)

etimologie:

iacă (interj.)

  • 1. Exclamație care atrage atenția ascultătorului asupra unei persoane sau a unui lucru; uite, vezi!
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: ia iată un exemplu
    exemple
    • Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncu ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Indică apariția unei persoane sau a unui lucru)
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC
      • Iacă, badea iară vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 145.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În forma întărită iacătă, urmat uneori de «că» sau de un complement direct)
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Iacătă-ne teferi cum ne-a născut maica. ISPIRESCU, L. 70.
        surse: DLRLC
      • Iacătă curtea pe costișa ceea. CREANGĂ, P. 330.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Întărește sensul cuvintelor sau al propoziției care urmează)
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Dacă nu ne-a mînat la Pașcani, iaca n-am fost. GALAN, Z. R. 29.
        surse: DLRLC
      • Iaca, ai să te liniștești și tu aicea ș-ai să vezi ce bine are să fie. VLAHUȚĂ, O. A. 491.
        surse: DLRLC
      • Dară unde să se ducă? Nici el iacă nu știa. ISPIRESCU, L. 34.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Atrage atenția asupra celor ce se vor spune; ascultă! Iacă ce-mi zicea el.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63.
        surse: DLRLC
      • Ei, stăpîne, iaca chiar azi mi s-au împlinit anii de slujbă. CREANGĂ, P. 178.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Precedă o deducție, o concluzie)
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Apoi iaca, amu de-abia se vede că-i mai mult al dumitale decît al meu. GALAN, Z. R. 65.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (La începutul unei povestiri)
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ascultați. Iaca ce-mi zicea el. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Iaca așa. Vezi așa.
      surse: DLRLC expresie
    • 1.8. (Repetat, înlocuiește relatarea unei întâmplări)
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iacă, iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Cum să fac eu acu să mă întorc cu ispravă bună ? ISPIRESCU, L. 77.
        surse: DLRLC
  • 2. Deodată, pe neașteptate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cînd, iacă, se întîlnește cu un corb. ISPIRESCU, L. 43.
      surse: DLRLC
    • Cum vorbeau ei, numai iacă intră și Chirică pe ușă. CREANGĂ, P. 177.
      surse: DLRLC
  • 3. (Urmată adeseori de „mă”) Exclamație de mirare, contrarietate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iacă mă ! Te văd o dată și la noi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. (Precedat de ei) Exclamație care exprimă protestul, întărește sensul negativ al unui răspuns.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mi se pare că te-ai supărat.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • – Ei iacă ! de ce să mă supăr ?.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Ia + că.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

5 definiții

iacă f. Mold. bunică: nu vreu s’ajung iacă de pe acu AL. [Gr. mod. IAIA, cu finala din (buni)].

1) ĭácă f. fără pl. Pop. Bunică, femeĭe bătrînă (epitet). V. gagă, dadă.

iacătă! int. iacă. [Compromis între iacă și iată].

2) ĭáca și (rar) ĭácă și (ob.) ĭacătă, interj. (sîrb. jako, acuma, îndată. Ĭacătă e infl. de ĭată [care vine d. alb. ĭate, vsl. sîrb. bg. eto], care e sin. cu ĭacă, dar nu se maĭ aude azĭ). Vezi, na, uĭte-te: ĭaca doĭ francĭ, ĭacătă-l, ĭacăt-o, ĭaca-țĭ francu (na francu tăŭ); ĭaca na, poftim, ĭa uĭtați-vă (la o surpriză, la o primejdie)! Ĭaca așa, ĭac´așa, așa! ĭaca´ndată, îndată, chear [!] acuma (voĭ face ce vreĭ ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: Iacă
Iacă
nume propriu (I3)
Intrare: iacă (bunică)
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ia iaca
plural iace iacele
genitiv-dativ singular iace iacei
plural iace iacelor
vocativ singular iacă, iaco
plural iacelor
Intrare: iacă (interj.)
iaca (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
iacătă interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
iacă (interj.) interjecție
interjecție (I10)

23 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

IÁCĂ2 s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).

IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca, iácătă interj.] – Ia + că.

IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neașteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca, iácătă interj.] – Ia + că.

IÁCĂ2 s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică).

IÁCĂ interj. 1. (Și în forma iaca) (Exclamație care atrage atenția ascultătorului asupra unei persoane sau a unui lucru) Ia, iată, uite, vezi. Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncu ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218. ◊ (Indică apariția unei persoane sau a unui lucru) Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. Iacă, badea iară vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 145. ◊ (În forma întărită iacătă, urmat uneori de «că» sau de un complement direct) Iacătă-ne teferi cum ne-a născut maica. ISPIRESCU, L. 70. Iacătă curtea pe costișa ceea. CREANGĂ, P. 330. ◊ (Întărește sensul cuvintelor sau al propoziției care urmează) Dacă nu ne-a mînat la Pașcani, iaca n-am fost. GALAN, Z. R. 29. Iaca, ai să te liniștești și tu aicea ș-ai să vezi ce bine are să fie. VLAHUȚĂ, O. A. 491. Dară unde să se ducă? Nici el iacă nu știa. ISPIRESCU, L. 34. ◊ (Atrage atenția asupra celor ce se vor spune) Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punîndu-și sacul, iacă Nu-l poate ridica. COȘBUC, P. I 63. Ei, stăpîne, iaca chiar azi mi s-au împlinit anii de slujbă. CREANGĂ, P. 178. ◊ (Precedă o deducție, o concluzie) Apoi iaca, amu de-abia se vede că-i mai mult al dumitale decît al meu. GALAN, Z. R. 65. ♦ (La începutul unei povestiri) Ascultați. Iaca ce-mi zicea el. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. Iaca așa v. așa2 (5). ◊ (Repetat, înlocuiește relatarea unei întîmplări) Iacă, iacă, iacă ce mi s-a întîmplat. Cum să fac eu acu să mă întorc cu ispravă bună ? ISPIRESCU, L. 77. 2. (În povestiri) Deodată, pe neașteptate, iată. Cînd, iacă, se întîlnește cu un corb. ISPIRESCU, L. 43. Cum vorbeau ei, numai iacă intră și Chirică pe ușă. CREANGĂ, P. 177. 3. Exclamație de mirare, urmată adeseori de «mă». Iacă mă ! Te văd o dată și la noi. 4. (Precedat de ei) Exclamație care exprimă protestul, întărește sensul negativ al unui răspuns. Mi se pare că te-ai supărat. – Ei iacă ! de ce să mă supăr ? – Variante: iáca, iácătă interj.

iácă2 (bunică) (înv., reg.) s. f.

IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi.

IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare.

IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenția asupra celor spuse) Uită-te! Privește! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neașteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat și el. [Var. iaca] / ia + că

iacă! int. vezi (aci sau acolo); iacă- mă ![Compus din ia și ]. V. așa.

IÁCA3 interj. v. iacă1.

IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.

IÁCA3 interj. v. iacă1.

IÁCĂTĂ interj. v. iacă1.

iáca3/iácă1 (pop.) interj.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iácă interj. v. IATĂ. UITE. VEZI.

iácă s. v. BUNICĂ. MAMĂ MARE.