iac sm [At: DA ms / Pl: iaci / E: fr yack] Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens).

IAC, iaci, s. m. Animal rumegător din platoul Tibetului, mai mic decît bivolul, cu părul lung, căzînd pe laturile corpului ca o coamă, cu o coadă ca a calului; domesticit, este folosit ca animal de tracțiune și de călărie (Poephagus grunniens).

IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decît bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].

IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)

IAC iaci m. Mamifer rumegător asemănător cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung și cu o cocoașă pe ceafă. [Monosilabic] /<fr. yack

2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).

1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.

yak sm vz iac

YAK s.m. v. iac.

iac s. m., pl. iaci

iac s. m., pl. iaci

iac s. m., pl. iaci

IAC s. (ZOOL.; Poephagus grunniens) bou grohăitor.

IAC (< fr.) s. m. Mamifer bovid cu corpul masiv (600-700 kg; 1,9 m înălțime), acoperit cu păr lung, de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). Trăiește în regiuni înalte (Tibet), în stare sălbatică și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).

iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.