15 definiții pentru iac yak


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.

iac sm [At: DA ms / Pl: iaci / E: fr yack] Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens).

IAC, iaci, s. m. Animal rumegător din platoul Tibetului, mai mic decît bivolul, cu părul lung, căzînd pe laturile corpului ca o coamă, cu o coadă ca a calului; domesticit, este folosit ca animal de tracțiune și de călărie (Poephagus grunniens).

IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].

IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)

IAC iaci m. Mamifer rumegător asemănător cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung și cu o cocoașă pe ceafă. [Monosilabic] /<fr. yack

2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).

1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IAC s. (ZOOL.; Poephagus grunniens) bou grohăitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IAC (< fr.) s. m. Mamifer bovid cu corpul masiv (600-700 kg; 1,9 m înălțime), acoperit cu păr lung, de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). Trăiește în regiuni înalte (Tibet), în stare sălbatică și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.

Intrare: iac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iac
  • iacul
  • iacu‑
plural
  • iaci
  • iacii
genitiv-dativ singular
  • iac
  • iacului
plural
  • iaci
  • iacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13-k)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • yak
  • yakul
  • yaku‑
plural
  • yaci
  • yacii
genitiv-dativ singular
  • yak
  • yakului
plural
  • yaci
  • yacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iac yak

  • 1. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă; bou grohăitor (Poephagus grunniens).
    surse: DEX '09 DN
  • diferențiere Animal rumegător din platoul Tibetului, mai mic decît bivolul, cu părul lung, căzînd pe laturile corpului ca o coamă, cu o coadă ca a calului; domesticit, este folosit ca animal de tracțiune și de călărie (Poephagus grunniens).
    surse: DLRLC

etimologie: