opțiuni
  • info

10 definiții pentru ișlicar

Explicative DEX

IȘLICAR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

IȘLICAR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

ișlicar sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 327 / V: șl~ / Pl: ~i / E: ișlic + -ar] (Tcî) 1 Persoană care purta ișlic (1-4). 2 (Pex) Boier consevator, refractar la ideile progresiste. 3 Fabricant de ișlice (1-4). 4 Negustor de ișlice (1-4).

IȘLICAR, ișlicari, s. m. (Învechit) 1. Fabricant, negustor sau vînzător de ișlice. Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV. La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. id. ib. 296. 2. Poreclă dată în secolul trecut de elementele progresiste boierilor reacționari, cu idei și obiceiuri retrograde. Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153.

ișlicar m. 1. fabricant de ișlice: croitori, ișlicari, curelari GHICA; 2. (ironic) boier retrograd: unii numiau pe cei bătrâni rugini învechite, ișlicari, strigoi CR.

ișlicár m. (d. ișlic). Fabricant orĭ vînzător de ișlice. Boĭer purtător de ișlic. Fig. Iron. Boĭer retrograd. – Mold. șl-. V. bașcaliŭ, pantalonar, surtucar.

șlicar sm vz ișlicar

șlic, -cár, V. ișlic, -car.

Ortografice DOOM

ișlicar (înv.) s. m., pl. ișlicari

ișlicar (înv.) s. m., pl. ișlicari

ișlicar s. m., pl. ișlicari

Intrare: ișlicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ișlicar
  • ișlicarul
  • ișlicaru‑
plural
  • ișlicari
  • ișlicarii
genitiv-dativ singular
  • ișlicar
  • ișlicarului
plural
  • ișlicari
  • ișlicarilor
vocativ singular
  • ișlicarule
  • ișlicare
plural
  • ișlicarilor
șlicar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ișlicar, ișlicarisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Persoană care purta ișlic. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153. DLRLC
  • 2. Fabricant sau negustor de ișlice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV. DLRLC
    • format_quote La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. GHICA; S. 296. DLRLC
etimologie:
  • Ișlic + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.