7 definiții pentru ișlicar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

ișlicar sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 327 / V: șl~ / Pl: ~i / E: ișlic + -ar] (Tcî) 1 Persoană care purta ișlic (1-4). 2 (Pex) Boier consevator, refractar la ideile progresiste. 3 Fabricant de ișlice (1-4). 4 Negustor de ișlice (1-4).

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Învechit) 1. Fabricant, negustor sau vînzător de ișlice. Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV. La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. id. ib. 296. 2. Poreclă dată în secolul trecut de elementele progresiste boierilor reacționari, cu idei și obiceiuri retrograde. Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153.

ișlicar m. 1. fabricant de ișlice: croitori, ișlicari, curelari GHICA; 2. (ironic) boier retrograd: unii numiau pe cei bătrâni rugini învechite, ișlicari, strigoi CR.

ișlicár m. (d. ișlic). Fabricant orĭ vînzător de ișlice. Boĭer purtător de ișlic. Fig. Iron. Boĭer retrograd. – Mold. șl-. V. bașcaliŭ, pantalonar, surtucar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári

Intrare: ișlicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ișlicar
  • ișlicarul
  • ișlicaru‑
plural
  • ișlicari
  • ișlicarii
genitiv-dativ singular
  • ișlicar
  • ișlicarului
plural
  • ișlicari
  • ișlicarilor
vocativ singular
  • ișlicarule
  • ișlicare
plural
  • ișlicarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ișlicar învechit

  • 1. Persoană care purta ișlic.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153.
        surse: DLRLC
  • 2. Fabricant sau negustor de ișlice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV.
      surse: DLRLC
    • La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. GHICA; S. 296.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ișlic + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09