IȘLICAR, ișlicari, s. m. (Învechit) 1. Fabricant, negustor sau vînzător de ișlice. Croitori, cavafi, ișlicari... fiecare corporație cu starostele său. GHICA, S. XIV. La însurătoarea căminarului Tachi Ghica, i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un flăcău anume Grigorie, fiul ișlicarului poslușnic care dregea gugiumanele și ișlicele casei banului. id. ib. 296. 2. Poreclă dată în secolul trecut de elementele progresiste boierilor reacționari, cu idei și obiceiuri retrograde. Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: «rugini învechite, ișlicari, strigoi». CREANGĂ, A. 153.