2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huzur2 sm vz huzăr

huzur1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: tc hüzur] 1 Trai comod și lipsit de griji. 2 (Pex) Viață de trândăvie și de îmbuibare. 3 (Pex) Viață plină de desfătări.

HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; viață de trîndăvie și de belșug, în care se lăfăiesc cei ce nu muncesc, paraziții, exploatatorii. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.

HUZÚR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur

huzur n. Mold. tihnă, vieață comodă: trăiam greu, dar în oarecare huzur AL. [Turc. HUZUR, liniște, odihnă].

huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n’aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V. rahat.

huzăr sm [At: COMAN, GL. / V: ~zur / Pl: ~i / E: ucr зхуер] (Reg) 1 Butuc gros de la baza copacului, din care se fac răzlogi de gard. 2 Parte de sub legătură a snopului. 3 Parte posterioară a plutei. 4 (Fig) Parte posterioară a omului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).

húzăr (húzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos.

Intrare: huzur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: huzăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzăr
  • huzărul
  • huzăru‑
plural
  • huzări
  • huzării
genitiv-dativ singular
  • huzăr
  • huzărului
plural
  • huzări
  • huzărilor
vocativ singular
plural
huzur (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
  • huzuri
  • huzurii
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
  • huzuri
  • huzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huzur

  • 1. Trai comod și lipsit de griji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lăfăială lăfăire răsfăț 3 exemple
    exemple
    • Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394.
      surse: DLRLC
    • Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280.
      surse: DLRLC
    • Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.
      surse: DLRLC

etimologie: