2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

huzur1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: tc hüzur] 1 Trai comod și lipsit de griji. 2 (Pex) Viață de trândăvie și de îmbuibare. 3 (Pex) Viață plină de desfătări.

huzur2 sm vz huzăr

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; viață de trîndăvie și de belșug, în care se lăfăiesc cei ce nu muncesc, paraziții, exploatatorii. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. AL. I 280. Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.

HUZUR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur

huzur n. Mold. tihnă, vieață comodă: trăiam greu, dar în oarecare huzur AL. [Turc. HUZUR, liniște, odihnă].

huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n’aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V. rahat.

huzăr sm [At: COMAN, GL. / V: ~zur / Pl: ~i / E: ucr зхуер] (Reg) 1 Butuc gros de la baza copacului, din care se fac răzlogi de gard. 2 Parte de sub legătură a snopului. 3 Parte posterioară a plutei. 4 (Fig) Parte posterioară a omului.

Ortografice DOOM

huzur s. n.

huzur s. n.

Etimologice

huzur (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).

huzăr (huzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).

Sinonime

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

Regionalisme / arhaisme

huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos.

húzăr, huzări, s.m. (reg.) Partea groasă a unui buștean; vârvar. – Din ucr. huzer (DAR, DER, MDA).

Intrare: huzur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: huzăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzăr
  • huzărul
  • huzăru‑
plural
  • huzări
  • huzării
genitiv-dativ singular
  • huzăr
  • huzărului
plural
  • huzări
  • huzărilor
vocativ singular
plural
huzur (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
  • huzuri
  • huzurii
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
  • huzuri
  • huzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huzursubstantiv neutru

  • 1. Trai comod și lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. DLRLC
    • format_quote Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. DLRLC
    • format_quote Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.