12 definiții pentru huruială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.

huruia1 sf [At: ARDELEANU, P. 252 / P: ~ru-ia~ / Pl: ~ieli / E: hurui1 + -eală] 1-5 Huruire (1-5). 6 Dărâmare. 7 Multă muncă, făcută în grabă mare. 8 (Îla) ~ de om Om foarte ocupat.

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Huruitură. Împrejur era huruială și vuiet. DUMITRIU, B. F. 20.

huruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hurui. Fig. Huruĭala caseĭ, greu caseĭ.

hurueală f. făină groasă, din grăunțe numai sfărâmate de pietrele morii. V. urlueală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli

huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HURUIA s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: huruială
huruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruia
  • huruiala
plural
  • huruieli
  • huruielile
genitiv-dativ singular
  • huruieli
  • huruielii
plural
  • huruieli
  • huruielilor
vocativ singular
plural

huruială

etimologie:

  • Hurui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09