9 definiții pentru hunter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter.

HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter.

hunter sm [At: DEX / P: hantă / Pl: ~i / E: eg, fr hunter] Cal de vânătoare, bun săritor de obstacole.

HÚNTER s.m. Cal de vânătoare, bun săritor de obstacole. [Pron. hán-ter. / < engl. hunter].

HUNTER [HÁN-TER] s. m. cal de vânătoare, bun săritor de obstacole. (< engl., fr. hunter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri

húnter s. m., pl. húnteri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hunters horn (cuv. engl.) v. corno da caccia.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HUNTER [hántər] 1. John H. (1728-1793), chirurg, anatomist și naturalist britanic. Fondatorul Muzeului de anatomie de la Londra și al școlii engleze de patologie experimentală. Lucrări privind însămânțarea artificială la om, morfologia și patologia dinților, transplantul testicular la animale. 2. William H. (1718-1783), chirurg, obstetrician și anatomist britanic. Frate cu H. (1). Lucrări privind anatomia și fiziologia uterului gravid, structura vaselor sangvine, morfologia comparată a oaselor.

HUNTER [hántər], Holly (n. 1958), Aparent fragilă, întruchipează eroine energice și voluntare („Ultimele știri”, „Poe contra Wade”, „Firma”, „Crimă la indigo”). Premiul Oscar: 1993 („Pianul”), 1997 („Mai bine nu se poate”).

Intrare: hunter
  • pronunție: hanter
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hunter
  • hunterul
  • hunteru‑
plural
  • hunteri
  • hunterii
genitiv-dativ singular
  • hunter
  • hunterului
plural
  • hunteri
  • hunterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hunter

  • 1. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: