10 definiții pentru huiet uiet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: úiet s. n.] – Hui + suf. -et.

HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. [Var.: úiet s. n.] – Hui + suf. -et.

huiet sn [At: DA ms / V: ui~ / Pl: ~e / E: hui + -et] Vuiet.

HÚIET, huiete, s. n. Vuiet. Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate Și prăvale cu huiet înaltul. DEȘLIU, G. 46. Și iată... Lupeni, tot atît de mare și tot atît de plin de huiet ca și Petrila, dar mult mai negru, întunecat și greoi, acoperit aproape tot timpul de fumul coșurilor sale. BOGZA, V. J. 77. Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor încrucișîndu-se răsună cu huiet. RUSSO, O. 34. – Variantă: úiet (ALEXANDRESCU, M. 26) s. n.

húĭet și (rar) vúĭet n., pl. e (d. huĭesc). Est. Zgomot, sunet discordant: huĭtu prăbușiriĭ, al furtuniĭ. Vorbă, vociferare, țipete: copiiĭ fac huĭet. Vorbă de nemulțămire, protestare: îs sătul de huĭet!

ÚIET s. n. v. huiet.

uiet m. huiet: un uiet depărtat GR. AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUIET s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) iolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie.

Intrare: huiet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huiet
  • huietul
  • huietu‑
plural
  • huiete
  • huietele
genitiv-dativ singular
  • huiet
  • huietului
plural
  • huiete
  • huietelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uiet
  • uietul
  • uietu‑
plural
  • uiete
  • uietele
genitiv-dativ singular
  • uiet
  • uietului
plural
  • uiete
  • uietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huiet uiet

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șeful echipei... Zîmbește ortacilor cu brațe-ncleștate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate Și prăvale cu huiet înaltul. DEȘLIU, G. 46.
      surse: DLRLC
    • Și iată... Lupeni, tot atît de mare și tot atît de plin de huiet ca și Petrila, dar mult mai negru, întunecat și greoi, acoperit aproape tot timpul de fumul coșurilor sale. BOGZA, V. J. 77.
      surse: DLRLC
    • Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor încrucișîndu-se răsună cu huiet. RUSSO, O. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hui + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09