2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huiț sm [At: PAMFILE I. C. 475 / E: cf huța] (Trs) 1 Scrânciob. 2 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

húiț, a v. tr. (imit.). Trans. Hîțîn: patu ce se huița (Agrb. Înt. 177 și 184).

HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob.[1] [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.). modificată

  1. În original, migrase aici și sensul (2) al cuvântului anterior, huilă, evident greșit. — cata

huița vr [At: AGÂRBICEANU, LUC. III, 105 / P: hu-i~ / Pzi: huiț / E: huiț] (Reg) A se da în scrânciob Cf a se legăna.

HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huițá (a ~) (reg.) (hu-i-) vb., ind. prez. 3 huíță

huițá vb. (sil. hu-i-), ind. prez. 3 sg. huíță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUÍȚ s. v. dulap, leagăn, scrânciob.

huiț s. v. DULAP. LEAGĂN. SCRÎNCIOB.

Intrare: huiț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huiț
  • huițul
  • huițu‑
plural
  • huițuri
  • huițurile
genitiv-dativ singular
  • huiț
  • huițului
plural
  • huițuri
  • huițurilor
vocativ singular
plural
Intrare: huița
  • silabație: hu-i-ța info
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huița
  • huițare
  • huițat
  • huițatu‑
  • huițând
  • huițându‑
singular plural
  • huiță
  • huițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huiț
(să)
  • huiț
  • huițam
  • huițai
  • huițasem
a II-a (tu)
  • huiți
(să)
  • huiți
  • huițai
  • huițași
  • huițaseși
a III-a (el, ea)
  • huiță
(să)
  • huițe
  • huița
  • huiță
  • huițase
plural I (noi)
  • huițăm
(să)
  • huițăm
  • huițam
  • huițarăm
  • huițaserăm
  • huițasem
a II-a (voi)
  • huițați
(să)
  • huițați
  • huițați
  • huițarăți
  • huițaserăți
  • huițaseți
a III-a (ei, ele)
  • huiță
(să)
  • huițe
  • huițau
  • huița
  • huițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huița

  • 1. regional A se da în leagăn, în scrânciob.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • huiț (regional „scrânciob”, puțin folosit, etimologie necunoscută).
    surse: DEX '09 DEX '98