2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

hudiță sf [At: URICARIUL XX, 394 / A și: hudiță / Pl: ~țe și ~ți / E: hudă1 + -iță] (Reg) 1-12 (Șhp) Hudă1 (1-6) (mică) Si: hudicioară (1-12), huduță (1-12). 13 Ulicioară. 14 (Reg) Galerie părăsită în mină.

❍ HUDIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Ulicioară: apucăm a ne sui pe o ~ rău pavată (ALECS.) [h u d ă].

HUDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. [Pl. și: hudiți] – Din hudă + suf. -iță.

HUDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.

udiță[1] sf vz hudiță

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

❍ HUDICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. HUDIȚĂ: la capătul hudicioarei dinspre pîrău (GRIG.).

Ortografice DOOM

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

Enciclopedice

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.

Arhaisme și regionalisme

hudiță, hudițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.

Intrare: Hudiță
Hudiță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hudiță
Intrare: hudiță
hudiță1 (pl. -e) substantiv feminin
  • pronunție: hudiță, hudiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudițe
  • hudițele
genitiv-dativ singular
  • hudițe
  • hudiței
plural
  • hudițe
  • hudițelor
vocativ singular —
plural —
hudiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudiți
  • hudițile
genitiv-dativ singular
  • hudiți
  • hudiții
plural
  • hudiți
  • hudiților
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udiță
  • udița
plural
  • udițe
  • udițele
genitiv-dativ singular
  • udițe
  • udiței
plural
  • udițe
  • udițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hudiță, hudițesubstantiv feminin

regional
  • 1. Ulicioară. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ulicioară diminutive: hudicioară
    • format_quote Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
    • format_quote Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
  • 2. (și) hipocoristic Hudă (mică). MDA2
  • 3. Galerie părăsită în mină. MDA2
etimologie:
  • Hudă + -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.