opțiuni
  • info
13 definiții pentru hudiță

Explicative DEX

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

hudiță sf [At: URICARIUL XX, 394 / A și: hudiță / Pl: ~țe și ~ți / E: hudă1 + -iță] (Reg) 1-12 (Șhp) Hudă1 (1-6) (mică) Si: hudicioară (1-12), huduță (1-12). 13 Ulicioară. 14 (Reg) Galerie părăsită în mină.

❍ HUDIȚĂ (pl. -țe) sf. Mold. Bucov. Ulicioară: apucăm a ne sui pe o ~ rău pavată (ALECS.) [h u d ă].

HUDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.

HUDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.

udiță[1] sf vz hudiță

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

❍ HUDICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. HUDIȚĂ: la capătul hudicioarei dinspre pîrău (GRIG.).

Ortografice DOOM

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

Arhaisme și regionalisme

hudiță, hudițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.

Intrare: hudiță
hudiță1 (pl. -e) substantiv feminin
  • pronunție: hudiță, hudiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudițe
  • hudițele
genitiv-dativ singular
  • hudițe
  • hudiței
plural
  • hudițe
  • hudițelor
vocativ singular —
plural —
hudiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudiți
  • hudițile
genitiv-dativ singular
  • hudiți
  • hudiții
plural
  • hudiți
  • hudiților
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udiță
  • udița
plural
  • udițe
  • udițele
genitiv-dativ singular
  • udițe
  • udiței
plural
  • udițe
  • udițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hudiță, hudițesubstantiv feminin

regional
  • 1. Ulicioară. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ulicioară diminutive: hudicioară
    • format_quote Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
    • format_quote Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
  • 2. (și) hipocoristic Hudă (mică). MDA2
    sinonime: hudicioară huduță
  • 3. Galerie părăsită în mină. MDA2
etimologie:
  • Hudă + -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.