opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

HUDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudiță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.

hudiță sf [At: URICARIUL XX, 394 / A și: hudiță / Pl: ~țe și ~ți / E: hudă1 + -iță] (Reg) 1-12 (Șhp) Hudă1 (1-6) (mică) Si: hudicioară (1-12), huduță (1-12). 13 Ulicioară. 14 (Reg) Galerie părăsită în mină.

HUDIȚĂ, hudițe și hudiți, s. f. (Mold.) Stradă strîmtă și lăturalnică; ulicioară. Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67.

HUDIȚĂ ~e f. pop. Ulicioară îngustă care servește drept trecere de pe un drum pe altul. /hudă + suf. ~ița

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.

udiță sf vz hudiță

Ortografice DOOM

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță (reg.) s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

hudiță s. f., g.-d. art. hudiței; pl. hudițe

Enciclopedice

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.

Arhaisme și regionalisme

hudiță, hudițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.

Intrare: Hudiță
Hudiță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hudiță
Intrare: hudiță
hudiță1 (pl. -e) substantiv feminin
  • pronunție: hudiță, hudiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudițe
  • hudițele
genitiv-dativ singular
  • hudițe
  • hudiței
plural
  • hudițe
  • hudițelor
vocativ singular —
plural —
hudiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hudiță
  • hudița
plural
  • hudiți
  • hudițile
genitiv-dativ singular
  • hudiți
  • hudiții
plural
  • hudiți
  • hudiților
vocativ singular —
plural —
udiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hudiță, hudițesubstantiv feminin

  • 1. regional Ulicioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ulicioară diminutive: hudicioară
    • format_quote Prin hudiți, cărări și grădini, ajung îndată acasă. SADOVEANU, N. F. 123. DLRLC
    • format_quote Dau între hudiți pe drumul care ducea la noi acasă. CREANGĂ, A. 67. DLRLC
etimologie:
  • Hudă + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.