18 definiții pentru hrubă grubă

hru sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XI, 315 / V: cr~, gr~, holu~, hur~, hurublă / Pl: ~be, (reg) ~bi / E: mg huruba, hurba, pn gruba „groapă”, ucr xpyбa „gaura sobei”] 1 Gaură pe sub pământ Si: peșteră. 2 Pivniță mare, cu multe cotituri, nezidită Si: beci. 3-4 (Încăpere sau) galerie subterană care servește la depozitarea produselor alimentare. 5 Cavitate subterană (zidită și boltită), care servește ca loc de trecere. 6 Casă primitivă cu acoperișul de pământ. 7 (Îf cr~) Scobitură făcută în zidul pivniței, unde se păstrează diferite lucruri. 8 Parte a hornului de deasupra acoperișului casei. 9 (Lpl; îf hrubi] Deschizături făcute în tavanul unei încăperi, ca să pătrundă în pod lumina sau să iasă fumul.

HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

HRÚBĂ, hrube, s. f. Încăpere sub pămînt (uneori zidită și boltită) care servește la depozitarea produselor, în special a celor alimentare; p. ext. cavitate subterană. Cu totul altceva a fost atunci cînd s-a descoperit dinamita. Aceasta a rupt neregulat, a făcut hrube și crăpături adînci, un labirint întortocheat și colțuros. BOGZA, Ț. 61. Sub temelia acestui castel, se afla o hrubă uriașă la o adîncime mare în umedul întuneric al pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. 215. ◊ Fig. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adînci de verdeață. GÎRLEANU, L. 26.

hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe

HRÚBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiță.

HRÚBĂ s. v. beci, pivniță.

hrúbă (hrúbe), s. f.1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom.

HRÚBĂ ~e f. 1) Galerie subterană servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană servind pentru depozitarea și păstrarea produselor alimentare. 3) Locuință rudimentară aflată pe jumătate sub pământ. /<ucr. hruba

hrubă f. Mold. 1. gaură pe sub pământ, suterană: această hrubă e boltită; 2. cămară: hruba e căsoaia omului sărac. [Ung. HURUBA (din nemț. Grube)].

hrúbă f., pl. e (rut. hrúba [gruba], sobă, ung. huruba, bordeĭ, d. germ. grube. V. groapă). Mold. Munt. Subterană, becĭ, pivniță. Galerie ramificată din galeria principală a becĭuluĭ. – În Trans. și hurúbă, bordeĭ (Chendi, Fragmente, 94).

grúbă (-be), s. f.1. Grămadă, puzderie. – 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscută. Cuvînt argotic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe

HRU s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiță.

hrúbă, hrube, (hurubă), s.f. – (reg.) 1. Galerie subterană. 2. Gaură în pământ, beci, subsol, pivniță. 3. Colibă, bordei. 4. Dărăpănătură (în Săcel). ♦ (top.) Hurubă, teren accidentat în Coroieni (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Hruban, nume de familie în Maramureș. – Din ucr. hruba „sobă” (Scriban, Candrea, DEX, MDA); din magh. huruba „bordei, colibă îngropată” (Scriban; Cihac, DA, cf. DER; MDA).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

hrubă, hrube s. f. (reg.) închisoare, penitenciar.

grubă adv., adj. (intl.) mult, berechet

Intrare: hrubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hru
  • hruba
plural
  • hrube
  • hrubele
genitiv-dativ singular
  • hrube
  • hrubei
plural
  • hrube
  • hrubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gru
  • gruba
plural
  • grube
  • grubele
genitiv-dativ singular
  • grube
  • grubei
plural
  • grube
  • grubelor
vocativ singular
plural

hrubă grubă

  • 1. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: beci pivniță 2 exemple
    exemple
    • Cu totul altceva a fost atunci cînd s-a descoperit dinamita. Aceasta a rupt neregulat, a făcut hrube și crăpături adînci, un labirint întortocheat și colțuros. BOGZA, Ț. 61.
      surse: DLRLC
    • Sub temelia acestui castel, se afla o hrubă uriașă la o adîncime mare în umedul întuneric al pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. 215.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: culă subterană tainiță un exemplu
      exemple
      • figurat Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adînci de verdeață. GÎRLEANU, L. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: