14 definiții pentru hrișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrișcă sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: har~, hir~, ~icică, r~ / E: mg haricska, ucr xpичкa] 1 Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum). 2 (Pex) (Csc) Semințe ale acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. 3 (Îc) Hir~-deasă Plată erbacee cu flori albe-verzui (Polygonum dumentorum). 4 (Reg) Oaie pistruiată.

HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.

HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.

HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau roz și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum sagittatum); (colectiv) semințele acestei plante, care sînt folosite în alimentația oamenilor și a animalelor. Puse pe masă, într-o strachină mare, zamă de găină cu găluște de hrișcă, mîncare de modă leșască. SADOVEANU, F. J. 110. Iar de mîndra te iubește, Cînd la tine ea gîndește, Hrișca-n țarini înflorește. BELDICEANU, P. 87. Un șoarec de la țară, pre altul tîrgovăț Ca pre un vechi prieten îl cheamă la ospăț... Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II 299.

HRÍȘCĂ f. 1) Plantă erbacee agricolă, cu frunze triunghiulare și flori mici de diferite culori, cultivată pentru semințele folosite în alimentație și în industrie. 2) Semințele acestei plante. Crupe de ~. /<ucr. hrețka

hrișcă f. sau grâu negru, plantă alimentară, originară din Azia, ale cării fructe pot înlocui pe ale grâului (Fagopyrum tataricum): cu făina de hrișcă se face mămăligă. [Pol. HRECZKA, lit. grâu grecesc, adică străin (v. tătarcă)].

hríșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. hrecka, rus. gréčka, pol. hreczka, adică „grîŭ grecesc”; ung. haricska. Cp. cu fr. blé sarrasin, it. grano saracino, pg. trigo mourisco, ngr. arabosițĭ, popușoĭ, saŭ cu rom. grîŭ arnăut). Est. O plantă erbacee din familia troscotuluĭ (fagopýrum esculéntum saŭ polýgonum fagopýrum). Face niște boabe negricĭoase din care se face o făină numită și bulgur, cu care se poate face un fel de mămăligă și covașă.

hríșcă, s.f. – 1. (bot.) Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum). În trecut, era cultivată pe suprafețe întinse, fiind hrana țăranilor săraci din unele zone (inclusiv Maramureș). Din semințe se obține făină, din care se prepară mămăliga (Butură, 1979; Dăncuș, 1986). ♦ (onom.) Hrișcă, Hrișcan, nume de familie în Maramureș. 2. (ref. la oi) Cu pistrui deși pe obraz (Precup, 1924). – Din ucr. hrička, pol. hryczka „grâu grecesc”, prin intermediul magh. haricska (Scriban, Miklosich; Cihac, DA, cf. DER); din ucr. hrecka (Scriban, DEX).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii

hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRÍȘCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătarcă.

HRIȘCĂ s. (BOT.; Fagopyrum esculentum) (reg.) tătarcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hríșcă, s. f. – Plantă erbacee meliferă, cu semințele comestibile (Fagopyrum esculentum). Rut. hrička, pol. hryczka, în parte prin intermediul mag. haricska (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 143; DAR). – Der. hrișcar, s. m. (insectă, Rhizotrogus solstitialis).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hríșcă, s.f. – 1. (bot.) Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum). În trecut era cultivată pe suprafețe întinse, fiind hrana țăranilor săraci din unele zone (inclusiv Maramureș). Din semințe se obține făină, din care se prepară mămăliga (Butură 1979; Dăncuș 1986). Hrișcă, poreclă, supranume și nume de familie. 2. (Ref. la oi) Cu pistrui deși pe obraz (Precup 1924). – Din ucr. hreska, hrička, cf. pol. hryczka (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLYGONUM L., POLYGONUM, HRIȘCĂ, fam. Polygonaceae. Gen originar pe tot globul, cca 145-160 specii, erbacee, mai rar lemnoase, anuale și perene, tulpini erecte sau volubile. Frunze numeroase, lanceolat-liniare, alterne, întregi sau lobate. Flori (perigon petaloid cu 5 lacinii, de regulă colorate, egale, de obicei hermafrodite, mai rar dioice, mici, regulate, 5-9 stamine intercalate la baza tubului floral, ovar plat sau cu trei colțuri, 3 stile libere sau concrescute). Fruct, achenă triunghiulară.

Intrare: hrișcă
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrișcă
  • hrișca
plural
genitiv-dativ singular
  • hriști
  • hriștii
plural
vocativ singular
plural

hrișcă esculentum fagopyrum

  • 1. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tătarcă 2 exemple
    exemple
    • Puse pe masă, într-o strachină mare, zamă de găină cu găluște de hrișcă, mîncare de modă leșască. SADOVEANU, F. J. 110.
      surse: DLRLC
    • Iar de mîndra te iubește, Cînd la tine ea gîndește, Hrișca-n țarini înflorește. BELDICEANU, P. 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (cu sens) colectiv Semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un șoarec de la țară, pre altul tîrgovăț Ca pre un vechi prieten îl cheamă la ospăț... Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă. NEGRUZZI, S. II 299.
        surse: DLRLC

etimologie: