hram² sn [At: (a. 1803) URICARIUL, VII, 133/30 / V: hream, ~mă sf / Pl: ~uri / E: tc ikam „covor”] (Trm) 1 Un fel de covor țesut rar. 2 Cuvertură de pat.

hram¹ sn [At: MINEIUL (1766), 67 / V: (reg) cr~ / Pl: ~uri / E: vsl храм] 1 Patron al unei biserici creștine. 2 (Pex) Serbare a patronului bisericii în oficiul divin. 3 Biserică, în raport cu patronul ei. 4 (Pop; îe) Ce ~ porți (ori poartă) sau ai (ori are) sau ții (ori ține)? Ce fel de om ești (sau este)?

HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine. Sfîntul Nicolai... hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 3. Biserica are două hramuri: sînții împărați Constantin și Elena și sîntul Nicolae. I. IONESCU, P. 455. 2. Serbarea patronului unei biserici. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, O. A. 38. 3. Biserică sau mănăstire, în raport cu patronul ei. Această mînăstire mare, hramul sfintei troițe, fu zidită din jos de București de Alexandru-vodă al II-lea. BĂLCESCU, O. II 98. 4. (Popular; în expr.) Ce hram porți (sau ții)? = ce rost, ce ocupație ai? Ioana, nevasta lui Marin, asta ce hram ține?... – E o fată foarte bună. BARANGA, I. 155. Nici azi nu se știe bine ce nume și ce hram poartă. GALAN, Z. R. 20. Treci și tu în cîrd... îi răspunse un sergent... Ce hram porți tu prin Ucraina? CAMILAR, N. II 254.

HRAM ~uri n. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu

hram n. 1. biserica, în raport cu patronul ei: hramul sfântului Gheorghe; 2. ziua aniversară a patronului: slujind un episcop de hramul bisericii CR. [Slav. HRAMŬ, biserică].

2) hram n., pl. urĭ (turc. ihram). Vechĭ. Un fel de plĭuș. Macat din asemenea plĭuș. – La Od. hramă f., pl. e și ămĭ.

1) hram n., pl. urĭ (vsl. hramŭ, bg. rus. hram, templu, biserică). Ziŭa aniversară a sfîntuluĭ căruĭa ĭ-e dedicată o biserică, ziŭa bisericiĭ: această biserică are hramu sfîntuluĭ Ion. Sărbătoarea acesteĭ zile.

cram² sn vz hram

hramă¹ sf vz hram²

hream sn vz hram²

ream sm vz hram

hram(ă) n. și f. un fel de catifea și învelitoare făcută din ea: hram așternut peste rogojini BELDIM., masă cu învelitoare de hram(ă) OD. [Și ihram: Turc.].

hram s. n., pl. hramuri

hram s. n., pl. hramuri

hram s. n., pl. hramuri

hram (hramuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR).

hram (hramuri), s. n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”.

a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva.

HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.)

HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ sfîntul Gheorghe.)

hram, hramuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea.