HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine. Sfîntul Nicolai... hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 3. Biserica are două hramuri: sînții împărați Constantin și Elena și sîntul Nicolae. I. IONESCU, P. 455. 2. Serbarea patronului unei biserici. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, O. A. 38. 3. Biserică sau mănăstire, în raport cu patronul ei. Această mînăstire mare, hramul sfintei troițe, fu zidită din jos de București de Alexandru-vodă al II-lea. BĂLCESCU, O. II 98. 4. (Popular; în expr.) Ce hram porți (sau ții)? = ce rost, ce ocupație ai? Ioana, nevasta lui Marin, asta ce hram ține?... – E o fată foarte bună. BARANGA, I. 155. Nici azi nu se știe bine ce nume și ce hram poartă. GALAN, Z. R. 20. Treci și tu în cîrd... îi răspunse un sergent... Ce hram porți tu prin Ucraina? CAMILAR, N. II 254.