2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrăbori vtr [At: PSALT. SCH., ap. DA / E: hrăbor] 1-2 (Înv) A (se) îmbărbăta.

HRĂBORI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A îmbărbăta. Să-i hrăborească și să-i veselească cu cuvîntul. CS, 4r. Hrăborește inimile. VCC, 28. Hrĕboresk. Conforto. Hrĕborĕscu-mĕ. Confortor. AC, 343; cf. VCC, 11; MISC. SEC. XVII, 45r, 59v; PP, 35r. Etimologie: hrăbor + suf. -i. Vezi și hrăbor, hrăborie, hrăboritor. Cf. b i s t ă t u i.

hrăbor, ~oa [At: MOXA 353/10 / V: hrab, hrabol am, hărăbor / Pl: ~ri, ~oare / E: vsl хравъръ] 1 a (Înv) Viteaz. 2 a (Înv) Voinic. 3 a (Trs; îf hărăbor, mai ales d. copii) Sănătos. 4 av Vitejește. 5 av Voinicește.

HRĂBOR adj. (ȚR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară toți de cocon mic și pre cal neînvățat și hrăbor. A 1717, 13v. Oameni războinici și hrăbori. COSM 1766, 86r; cf. A 1717, 27v; A 1734, 8v; IT 1758, 131r. C: Zice că era hrăbor. APOC., 106v. Hrĕbor. Audax. AC, 343. Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39v; cf. VCC, 26; PP, 3r; IT 1767, 15r. ◊ (Adverbial) Hrăbor și dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrĕbor. Audacter. AC, 343. // A: Să mergeți hrăbori la război. A 1777, 19v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrăbor (DOSOFTEI, VS; PP, 3r). Etimologie: sl. hrabŭrŭ, bg. hrabăr. Vezi și hrăbori, hrăborie, hrăboritor.

hrăbór și hrábor, -ă adj. (vsl. hrabrŭ, viteaz). Vechĭ. Viteaz, curajos. – În Trans. azĭ hărăbór (fem. -oară), robust.

hrăborésc (mă) v. refl. (d. hrăbor). Vechĭ. Îmĭ fac (prind) curaj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRĂBÓR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

hrăbor adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrăbór (hrăboáră), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv.Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hrăborí, vb. IV refl. (reg., înv.) a se îmbărbăta.

Intrare: hrăbori
hrăbori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hrăbor
hrăbor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăbor
  • hrăborul
  • hrăboru‑
  • hrăboa
  • hrăboara
plural
  • hrăbori
  • hrăborii
  • hrăboare
  • hrăboarele
genitiv-dativ singular
  • hrăbor
  • hrăborului
  • hrăboare
  • hrăboarei
plural
  • hrăbori
  • hrăborilor
  • hrăboare
  • hrăboarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)