hormonoterapie [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr hormonothérapie] (Med) Tratament cu hormoni (1).

HORMONOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament cu hormoni. [Gen. -iei. / < fr. hormonothérapie].

HORMONOTERAPIE s. f. terapeutică bazată pe utilizarea hormonilor. (< fr. hormonothérapie)

hormonoterapie s. f. (med.) Terapeutică bazată pe utilizarea hormonilor ◊ „Aceste cancere hormonale, dependente, pot fi tratate cu succes prin administrarea unor doze mari de hormoni, hormonoterapia reprezentând astăzi o importantă metodă ajutătoare în tratamentul cancerului.” Sc. 9 II 63 p. 4 (din fr. hormonothérapie; PR 1940; DZ; DEX, DN3)

HORMONOTERAPIE f. Terapie a unor boli cu ajutorul hormonilor și a preparatelor hormonale. /<fr. hormonothérapie

hormonoterapie s. f., art. hormonoterapia, g.-d. art. hormonoterapiei; pl. hormonoterapii, art. hormonoterapiile (desp. -pi-i-)

hormonoterapie s. f., art. hormonoterapia, g.-d. art. hormonoterapiei; pl. hormonoterapii, art. hormonoterapiile

hormonoterapie s. f. → terapie

HORMONO- „hormon, hormonal”. ◊ gr. hormon „excitat” > fr. hormono-, germ. id., engl. id. > rom. hormono-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de sinteză a hormonilor în organism; sin. hormonopoieză; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază originea, structura chimică și acțiunea specifică hormonilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare electivă a unui hormon într-un țesut; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., hormonogeneză*; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament cu hormoni aplicat în diferite boli.