2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.

hormon sm [At: ENC. AGR. III, 32 / V: (nob) sfi / Pl: ~i / E: fr hormone, ger hormone. rs xorмoны] 1 (Med) Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. 2 (Îs) ~ vegetal Substanță (prin) care (se) stimulează creșterea vegetalelor.

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de țesuturile endocrine, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Hormoni sexuali.

HORMÓN s.m. Secreție a glandelor endocrine, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. [< fr., engl. hormone, cf. gr. horman – a excita].

HORMÓN1 s. m. substanță biochimică, secreție a glandelor endocrine, care stimulează creșterea și procesele metabolice și fiziologice din organism. (< fr. hormone)

HORMÓN ~i m. Substanță secretată de glandele endocrine sau ale unor țesuturi care contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. /<fr. hormone

HORMON2(O)- elem. „hormon”. (< fr. hormn/o/-, cf. gr. hormao, a excita)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORMON FOLICULÁR s. v. foliculină.

HORMON FOLICULAR s. (BIOL.) foliculină.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HORMON-, v. HORMONO-.~emie (v. -emie), s. f., prezență a unui anumit hormon în sînge; ~urie (v. -urie), s. f., prezența hormonilor în urină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORMÓN (< fr. {i}; {s} gr. hormaein „a excita, a stimula”) s. m. Produs de secreție al unei glande endocrine sau al unor țesuturi fără structură glandulară tipică; vehiculat pe care sangvină în tot organismul, acționează la distanță, în doze foarte mici, asupra unor organe sau țesuturi (ex. insulina, testosteronul etc.). H. contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. Descoperiți inițial de Arnold A. Bertholt (1849), au fost studiați ulterior de Ch. Darwin, Johannes Fiting, Ernest H. Starling (care a introdus denumirea), împreună cu William M. Bayliss. Au fost izolați de Fr.G. Banting și Ch.H. Best (1921). H. sintetici au utilizări importante în medicina genetică și agricultură.

Intrare: hormon (pref.)
hormon (pref.)
prefix (I7-P)
  • hormon
Intrare: hormon (subst.)
hormon1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hormon
  • hormonul
  • hormonu‑
plural
  • hormoni
  • hormonii
genitiv-dativ singular
  • hormon
  • hormonului
plural
  • hormoni
  • hormonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hormon (subst.)

  • 1. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Hormoni sexuali.
      surse: DLRLC

etimologie: