8 definiții pentru horiște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORÍȘTE, horiști, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.

HORÍȘTE, horiști, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. – Horă + suf. -iște.

horiște sf [At: I. IONESCU, C. 110/6 / V: -râște / Pl: ~ti / E: horă + -iște] (Reg) Loc pe care se face o horă (22) de fân Si: horitură.

hóriște f. (bg. horište, locu de horă). Horeală, fînu adunat în prejur p. horire.

horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horíște (reg.) s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști

horíște s. f., g.-d. art. horíștii; pl. horíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORÍȘTE s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fân.)

*HORIȘTE s. (reg.) horitură. (~ este un rotocol de fîn.)

Intrare: horiște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horiște
  • horiștea
plural
  • horiști
  • horiștile
genitiv-dativ singular
  • horiști
  • horiștii
plural
  • horiști
  • horiștilor
vocativ singular
plural

horiște

etimologie:

  • Horă + sufix -iște.
    surse: DEX '98 DEX '09