opțiuni
  • info
10 definiții pentru horitură

Explicative DEX

HORITURĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.

HORITURĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.

horitură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hori + ~(i)tură] (Reg) Loc pe care se adună fânul înainte de a-l face claie Si: horeală Cf horiște.

horitúră f., pl. ĭ. Fîn horit și locu unde e horit.

❍ HORIȘTE, HORITURĂ (pl. -turi) sf. 🚜 Rotocol mare de fîn, adunat din poloage ori risipit din clăițe, ca să se usuce; din el se face o căpiță: adunatul (fînului) în horiștea căpițelor la podina stogului (ION.); ori-cît de uscat ar fi (fînul), de-l apucă în horitură razele despre seară... se jilăvește (LUNG.) [horî].

horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).

Ortografice DOOM

horitură (reg.) s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri

horitură (reg.) s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri

horitură s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri

Sinonime

HORITURĂ s. v. horiște.

horitură s. v. HORIȘTE.

Intrare: horitură
horitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horitură
  • horitura
plural
  • horituri
  • horiturile
genitiv-dativ singular
  • horituri
  • horiturii
plural
  • horituri
  • horiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horitură, horiturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Hori + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.