9 definiții pentru horitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORITURĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.
HORITURĂ, horituri, s. f. (Reg.) Horiște. – Hori + suf. -tură.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
horitură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: hori + ~(i)tură] (Reg) Loc pe care se adună fânul înainte de a-l face claie Si: horeală Cf horiște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
horitúră f., pl. ĭ. Fîn horit și locu unde e horit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
horitură (reg.) s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
horitură (reg.) s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
horitură s. f., g.-d. art. horiturii; pl. horituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HORITURĂ s. v. horiște.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
horitură s. v. HORIȘTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
horitură, horiturisubstantiv feminin
- 1. Horiște. DEX '09 DEX '98sinonime: horiște
etimologie:
- Hori + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.