2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în neștire, a rătăci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – Et. nec.

HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în neștire, a rătăci, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). – Et. nec.

horhăi vi [At: CREANGĂ, P. 201 / V: or~ / Pzi: hor~ și ~esc / E: fo] (Mol; Buc) 1 A umbla în neștire Si: a horhoti (1). 2 A căuta ceva (prin întuneric), fără a găsi Si: a horhoti (2) Cf a bâjbâi, a orbecăi.

HORHĂÍ, horhăiesc și hórhăi, vb. IV. Intranz. (Mold.) A umbla în neștire; a rătăci. Nu-i departe, dar oricum, să nu horhăie pe uliți ca-ntr-o țară pustie. GALAN, Z. R. 276. Să începem a horhăi prin teatru, căutînd loja? C. PETRESCU, C. V. 236. Am rătăcit poteca și, uite, horhăiesc așa, de cîteva zile, fără să știu unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 189. Oricît oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cît am umblat horhăind cine știe pe unde. CREANGĂ, A. 54. ♦ Tranz. (Complementul indică un loc) A cutreiera, a bate. Nu cumva credeți c-am să mă întorc înapoi la stînă, după vorba voastră, și să horhăiesc coclaurile? HOGAȘ, M. N. 219.

HORHĂÍ, hórhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla în neștire, a rătăci (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). ♦ Tranz. A cutreiera un loc. – Magh. horholni.

A HORHĂÍ ~iésc pop. 1. intranz. A umbla mult fără orientare și fără rost (producând zgomot). 2. tranz. (locuri) A străbate în lung și în lat; a cutreiera. /<ung. horholni

horhăì v. Mold. a umbla de colo până colo, a rătăci: tot horhăind el când pe o cărare, când pe un drum părăsit CR. [Origină necunoscută].

hórhăĭ și -ĭésc, a v. intr. (ung. horholni. V. și harhat și forfot). Est. Rătăcesc, obîrcîĭ, cutreĭer. V. tr. Să horhăĭesc coclaurile (Hogaș, VR. 8, 1909, 228).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

horhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. horhăie, imperf. 3 sg. horhăia; conj. prez. 3 să horhăie

horhăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. hórhăie, imperf. 3 sg. horhăiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HORHĂÍ vb. v. bâjbâi, dibui, hoinări, orbecăi, pipăi, pribegi, rătăci, vagabonda.

horhăi vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. HOINĂRI. ORBECĂI. PIPĂI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA.

Intrare: horhăire
horhăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horhăire
  • horhăirea
plural
  • horhăiri
  • horhăirile
genitiv-dativ singular
  • horhăiri
  • horhăirii
plural
  • horhăiri
  • horhăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: horhăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horhăi
  • horhăire
  • horhăit
  • horhăitu‑
  • horhăind
  • horhăindu‑
singular plural
  • horhăie
  • horhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horhăi
(să)
  • horhăi
  • horhăiam
  • horhăii
  • horhăisem
a II-a (tu)
  • horhăi
(să)
  • horhăi
  • horhăiai
  • horhăiși
  • horhăiseși
a III-a (el, ea)
  • horhăie
(să)
  • horhăie
  • horhăia
  • horhăi
  • horhăise
plural I (noi)
  • horhăim
(să)
  • horhăim
  • horhăiam
  • horhăirăm
  • horhăiserăm
  • horhăisem
a II-a (voi)
  • horhăiți
(să)
  • horhăiți
  • horhăiați
  • horhăirăți
  • horhăiserăți
  • horhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horhăie
(să)
  • horhăie
  • horhăiau
  • horhăi
  • horhăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horhăi
  • horhăire
  • horhăit
  • horhăitu‑
  • horhăind
  • horhăindu‑
singular plural
  • horhăiește
  • horhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horhăiesc
(să)
  • horhăiesc
  • horhăiam
  • horhăii
  • horhăisem
a II-a (tu)
  • horhăiești
(să)
  • horhăiești
  • horhăiai
  • horhăiși
  • horhăiseși
a III-a (el, ea)
  • horhăiește
(să)
  • horhăiască
  • horhăia
  • horhăi
  • horhăise
plural I (noi)
  • horhăim
(să)
  • horhăim
  • horhăiam
  • horhăirăm
  • horhăiserăm
  • horhăisem
a II-a (voi)
  • horhăiți
(să)
  • horhăiți
  • horhăiați
  • horhăirăți
  • horhăiserăți
  • horhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horhăiesc
(să)
  • horhăiască
  • horhăiau
  • horhăi
  • horhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horhăi, horhăiverb

  • 1. regional A umbla în neștire, a cutreiera (pe drumuri necunoscute sau prin întuneric). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rătăci
    • format_quote Nu-i departe, dar oricum, să nu horhăie pe uliți ca-ntr-o țară pustie. GALAN, Z. R. 276. DLRLC
    • format_quote Să începem a horhăi prin teatru, căutînd loja? C. PETRESCU, C. V. 236. DLRLC
    • format_quote Am rătăcit poteca și, uite, horhăiesc așa, de cîteva zile, fără să știu unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 189. DLRLC
    • format_quote Oricît oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cît am umblat horhăind cine știe pe unde. CREANGĂ, A. 54. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A bate un loc. DLRLC
      • format_quote Nu cumva credeți c-am să mă întorc înapoi la stînă, după vorba voastră, și să horhăiesc coclaurile? HOGAȘ, M. N. 219. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.