5 definiții pentru horciță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horciță sf [At: VARLAAM, C. 263 / A: nct / Pl: ~țe / E: rs, ucr хорчхца] (Slî) Muștar.

HORCIȚĂ s.f. (Mold.) Muștar. A: De ați avea credință ca un grăunț de horciță. VARLAAM. Pîinea . . . ce-i plămădită cu horciță de cea sălbatecă, amară2. L SEC. XVII, 8v. // B: Pîinea . . . ce-i plămădită cu horciță de cea sălbatecă, amară. L ante 1693, 27v. Etimologie: cf. rus. gorčica. Cf. m u ș t a r.

horcíță f., pl. e (rus. gorčíca, id., după pron. rut.). L. V. Muștar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horcíță (horcíțe), s. f. – Muștar. Rus. gorcica (DAR). Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

horcíță s.f. (înv.) muștar.

Intrare: horciță
horciță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horciță
  • horcița
plural
  • horcițe
  • horcițele
genitiv-dativ singular
  • horcițe
  • horciței
plural
  • horcițe
  • horcițelor
vocativ singular
plural