2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

honipsit sn [At: CARAGIALE, O. VII, 49 / Pl: ~uri / E: honipsi] (Grî) 1 Distrugere. 2 (Fig) Digerare.

HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).

honipsi vt [At: CARAGIALE, S. N. 57 / Pzi: ~sesc / E: ngr χωνεύω (aor εχώνευσα)] (Grî) 1 A distruge. 2 (Fig; îcn) A nu putea înghiți pe cineva.

HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).

HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar, de obicei în construcții negative) A simpatiza, a suferi, a suporta pe cineva. Să nu-l mai văz în ochii mei, că nu-l pot honipsi! CARAGIALE, S. N. 57.

honipsì v. a suporta: să nu-l mai văd în ochii mei, că nu-l pot honipsi CAR. [Origină necunoscută].

honipsésc v. tr. (ngr. honévo, aor. ehónevsa, -psa, mistuĭ. Cp. cu siguripsesc). Vechĭ. Sufer la vedere, tolerez, mistuĭ: să nu-l maĭ văd în ochiĭ meĭ, că nu-l pot honipsi (Car. VR. 1909, 11, 228). – Mrom. hu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

honipsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honipsésc, imperf. 3 sg. honipseá; conj. prez. 3 să honipseáscă

honipsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honipsésc, imperf. 3 sg. honipseá; conj. prez. 3 sg. și pl. honipseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HONIPSÍ vb. v. digera, mistui, suferi, suporta.

honipsi vb. v. DIGERA. MISTUI. SUFERI. SUPORTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

honipsí (honipsésc, honipsít), vb. – A suporta, a îngădui. Ngr. χωνεύω, aorist ἐχώνευσα (Scriban, Arhiva, 1913; DAR; Gáldi 195). Sec. XIX, înv.

Intrare: honipsit
honipsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • honipsit
  • honipsitul
  • honipsitu‑
  • honipsi
  • honipsita
plural
  • honipsiți
  • honipsiții
  • honipsite
  • honipsitele
genitiv-dativ singular
  • honipsit
  • honipsitului
  • honipsite
  • honipsitei
plural
  • honipsiți
  • honipsiților
  • honipsite
  • honipsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: honipsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • honipsi
  • honipsire
  • honipsit
  • honipsitu‑
  • honipsind
  • honipsindu‑
singular plural
  • honipsește
  • honipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • honipsesc
(să)
  • honipsesc
  • honipseam
  • honipsii
  • honipsisem
a II-a (tu)
  • honipsești
(să)
  • honipsești
  • honipseai
  • honipsiși
  • honipsiseși
a III-a (el, ea)
  • honipsește
(să)
  • honipsească
  • honipsea
  • honipsi
  • honipsise
plural I (noi)
  • honipsim
(să)
  • honipsim
  • honipseam
  • honipsirăm
  • honipsiserăm
  • honipsisem
a II-a (voi)
  • honipsiți
(să)
  • honipsiți
  • honipseați
  • honipsirăți
  • honipsiserăți
  • honipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • honipsesc
(să)
  • honipsească
  • honipseau
  • honipsi
  • honipsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

honipsi

etimologie:

  • limba neogreacă hónevsa, -psa (aoristul lui honévo).
    surse: DEX '09 DEX '98