10 definiții pentru homomorfism omomorfism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOMOMORFÍSM s. n. (Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [Var.: omomorfísm s. n.] – Din fr. homomorphisme.

HOMOMORFÍSM s. n. (Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [Var.: omomorfísm s. n.] – Din fr. homomorphisme.

homomorfism sn [At: DEX / V: om~ / Pl: ~e / E: fr homomorphisme] (Mat) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică Si: automorfîsm.

HOMOMORFÍSM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme].

HOMOMORFÍSM s. n. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică. (< fr. homomorphisme)

OMOMORFÍSM s. n. v. homomorfism.

OMOMORFÍSM s. n. v. homomorfism.

omomorfism sn vz homomorfism

OMOMORFÍSM s.n. v. homomorfism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOMOMORFÍSM (< fr.; {s} homo- + gr. morphe „formă”) s. n. 1. (MAT.) Aplicație între două structuri algebrice, de ex. grupurile (G, +) și (G’, +), cu proprietatea φ(x + y)= φ(x) x φ(y), oricare ar fi elementele x și y din G. Sin. morfism, omomorfism. 2. H. de automate = ansamblu de două automate a căror funcționare are la bază această proprietate.

Intrare: homomorfism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homomorfism
  • homomorfismul
  • homomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • homomorfism
  • homomorfismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omomorfism
  • omomorfismul
  • omomorfismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • omomorfism
  • omomorfismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

homomorfism omomorfism

  • 1. matematică Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: automorfism

etimologie: