3 definiții pentru automorfism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
automorfism sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr automorphisme] (Mat) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși.
AUTOMORFISM s.n. (Mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuși, morphe – formă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOMORFISM s. n. 1. homomorfism. 2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane. (< fr. automorphisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: automorfism
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
automorfismsubstantiv neutru
- 1. Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv. DNsinonime: homomorfism
- 2. Tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane. MDN '00
etimologie:
- automorphisme DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.