12 definiții pentru homeopat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOMEOPÁT, -Ă, homeopați, -te, s. m. și f. Medic specialist în homeopatie; adept al homeopatiei. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathe.

HOMEOPÁT, -Ă, homeopați, -te, s. m. și f. Medic specialist în homeopatie; adept al homeopatiei. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathe.

homeopat, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 105 / P: ~me-o- / Pl: ~ați, ~e / E: fr homéopathe] 1-2 smf, a (Medic) specializat în homeopatie. 3 smf Adept al homeopatiei.

HOMEOPÁT, homeopați, s. m. Medic care tratează bolnavii prin homeopatie; adept al homeopatiei. – Pronunțat: -me-o-.

HOMEOPÁT, -Ă s.m. și f. Medic specialist în homeopatie. [Pron. -me-o-. / < fr. homéopathe].

HOMEOPÁT, -Ă s. m. f. medic specialist în homeopatie. (< fr. homéopathe)

HOMEOPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Medic specializat în homeopatie. /<fr. homéopathe

omeopat[1], ~ă smf, a vz homeopat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*omeopát, -ă adj. (d. omeopatie). Med. Care urmează sistema omeopatiiĭ: medic omeopat. S. m. și f. Medic care vindecă pin omeopatie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

homeopát (-me-o-) s. m., pl. homeopáți

homeopát s. m. (sil. -me-o-), pl. homeopáți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HOMEO- (OMEO-) „asemănător, egal, uniform”. ◊ gr. homoios „asemănător, asemenea” > fr. homéo-, engl. id., germ. homöo- > rom. homeo- și omeo-.~crom (v. -crom), adj., homocrom*; ~logi (v. -log), adj. pl., (despre cromozomi) care sînt parțial omologi; ~meri (v. -mer), s. m. pl., 1. Cele mai mici particule materiale, infinit divizibile, ale corpurilor, care, după filozoful grec Anaxagoras, conțineau în sine toate calitățile posibile. 2. Tip de structură a talului lichenilor, la care celulele algei sînt răspîndite uniform în întreaga grosime a acestuia; ~merie (v. -merie), s. f., proces de cristalizare în comun a unor macromolecule organice, care au compoziție chimică foarte puțin diferită între ele; ~morfe (v. -morf), adj. pl., (despre organisme) care sînt asemănătoare prin condițiile de viață în care trăiesc și prin faptul că aparțin aceluiași grup taxonomic, fără a fi însă legate filogenetic; ~morfie (omeomorfie) (v. -morfie), s. f., fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși; sin. homeomorfism; ~pat (v. -pat), s. m. și f., specialist în homeopatie; ~patie (v. -patie), s. f., sistem terapeutic ce întrebuințează doze infinitezimale de medicamente care, în cantități mari, ar produce o afecțiune analoagă celei pe care o combate; sin. homeoterapie; ~plastie (v. -plastie), s. f., homoplastie*; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoformație de țesuturi prin diviziuni celulare anormale, dar care corespund țesuturilor de bază; ~ptotă (v. -ptotă), s. f., figură de sintaxă poetică, constînd în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; ~reză (v. -reză), s. f., 1. Lege a dezvoltării desemnînd echilibrări și reechilibrări progresive. 2. Dezvoltare canalizată într-o anumită direcție, formîndu-se un țesut deosebit sub aspect morfologic și fiziologic; ~stat (v. -stat), s. n., sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul căutării statistice și probabilistice a regimului de funcționare stabilă; ~stază (v. -stază), s. f., 1. Proprietate generală a organismelor de a-și menține, în limitele echilibrului funcțional, genetic și fiziologic, constantele mediului intern. 2. Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; ~stazie (v. -stazie), s. f., homeostază* (l, 2); ~term (v. -term), adj., s. n. pl., 1. adj., s. n. pl., (Organisme) cu temperatura constantă, independentă de cea a mediului extern. 2. adj., (Despre izvoare) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului uman; ~termie (v. -termie), s. f., proprietate a animalelor cu sînge cald de a-și menține constantă temperatura corpului; ~tipie (v. -tipie), s. f., caracteristică a organelor care, pe același animal, prezintă același tip structural.

Intrare: homeopat
  • silabație: ho-me-o-pat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homeopat
  • homeopatul
  • homeopatu‑
plural
  • homeopați
  • homeopații
genitiv-dativ singular
  • homeopat
  • homeopatului
plural
  • homeopați
  • homeopaților
vocativ singular
  • homeopatule
  • homeopate
plural
  • homeopaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

homeopat, -ă homeopată

  • 1. Medic specialist în homeopatie; adept al homeopatiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: