2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLÍSM s. n. (Fil.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme.

HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holístic adj. m., pl. holístici; f. sg. holístică, pl. holístice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOLÍSM (< engl.; {s} gr. holos „întreg”) s. n. Concepție susținând ireductibilitatea întregului la suma părților, în sensul că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăților și relațiilor componentelor. Prezentă și în Antichitate, ideea întregului se impune, în epoca modernă, ca principiu alcătuitor și ordonator (ex. gestalt-ul). O dată cu L. von Bertalanffy, principul h. este ridicat la nivelul unei teorii generale a sistemelor. Perspectiva holistă și-a găsit numeroase aplicații în economie, sociologie, filozofia culturii etc. ◊ H. semantic = concepție despre natura și testarea teoriilor științifice, dezvoltată de W. van Quine, conform căreia semnificația empirică nu se stabilește la nivelul enunțului, ci la nivelul întregului sistem de enunțuri.

Intrare: holistic (adj.)
holistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holistic
  • holisticul
  • holisticu‑
  • holistică
  • holistica
plural
  • holistici
  • holisticii
  • holistice
  • holisticele
genitiv-dativ singular
  • holistic
  • holisticului
  • holistice
  • holisticei
plural
  • holistici
  • holisticilor
  • holistice
  • holisticelor
vocativ singular
plural
Intrare: holistic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holistic
  • holisticul
  • holisticu‑
plural
  • holistici
  • holisticii
genitiv-dativ singular
  • holistic
  • holisticului
plural
  • holistici
  • holisticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)