opțiuni

2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holci vi [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / Pzi: ~ecesc / E: holcă] (Reg) A face gălăgie.

HOLCÍ, holcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie. – Din holcă.

holcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 159 / S și: (înv) gholcă / Pl: ~eci / E: ucr голка] (Mol, Buc, Trs) 1 Zgomot. 2 Sfadă.

HÓLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.

HOLCĂ s.f. (Mold .) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. calabalîc, învălușag, vălășag, vreavă, zarvă.

hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.

holcésc v. intr. (d. holcă). Est. Rar azĭ. Fac holcă, grăĭesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÓLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

holcă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hólcă, s.f. – (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALRRM, 1969: 71). – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).

hólcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).

Intrare: holci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holci
  • holcire
  • holcit
  • holcitu‑
  • holcind
  • holcindu‑
 singular plural
  • holcește
  • holciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holcesc
 (să)
  • holcesc
  • holceam
  • holcii
  • holcisem
a II-a (tu)
  • holcești
 (să)
  • holcești
  • holceai
  • holciși
  • holciseși
a III-a (el, ea)
  • holcește
 (să)
  • holcească
  • holcea
  • holci
  • holcise
plural I (noi)
  • holcim
 (să)
  • holcim
  • holceam
  • holcirăm
  • holciserăm
  • holcisem
a II-a (voi)
  • holciți
 (să)
  • holciți
  • holceați
  • holcirăți
  • holciserăți
  • holciseți
a III-a (ei, ele)
  • holcesc
 (să)
  • holcească
  • holceau
  • holciră
  • holciseră
Intrare: holcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holcă
  • holca
plural — —
genitiv-dativ singular
  • holci
  • holcii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)