2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
holci vi [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / Pzi: ~ecesc / E: holcă] (Reg) A face gălăgie.
HOLCI, holcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie. – Din holcă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
holcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 159 / S și: (înv) gholcă / Pl: ~ci / E: ucr голка] (Mol, Buc, Trs) 1 Zgomot. 2 Sfadă. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOLCĂ s.f. (Mold .) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. calabalîc, învălușag, vălășag, vreavă, zarvă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
holcésc v. intr. (d. holcă). Est. Rar azĭ. Fac holcă, grăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HOLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
holcă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
holcă, s.f. – (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALRRM, 1969: 71). – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
holcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
holci, holcescverb
- 1. A face gălăgie. DLRM
etimologie:
- holcă DLRM