opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

holci vi [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / Pzi: ~ecesc / E: holcă] (Reg) A face gălăgie.

HOLCI, holcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie. – Din holcă.

holcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 159 / S și: (înv) gholcă / Pl: ~ci / E: ucr голка] (Mol, Buc, Trs) 1 Zgomot. 2 Sfadă. corectat(ă)

HOLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka.

hólcă f., pl. ĭ (rus. gólka, huĭet). Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.

holcésc v. intr. (d. holcă). Est. Rar azĭ. Fac holcă, grăĭesc.

Sinonime

HOLCĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

holcă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Regionalisme / arhaisme

HOLCĂ s.f. (Mold .) Gălăgie, tumult. Era holcă mare și nu s-au mai auzit ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. calabalîc, învălușag, vălășag, vreavă, zarvă.

hólcă, s.f. (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă. – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).

holcă, s.f. – (reg.) Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALRRM, 1969: 71). – Din ucr. holka (DLRM); din ucr. golka „vuiet” (Scriban, MDA).

holcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).

Intrare: holci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holci
  • holcire
  • holcit
  • holcitu‑
  • holcind
  • holcindu‑
 singular plural
  • holcește
  • holciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holcesc
 (să)
  • holcesc
  • holceam
  • holcii
  • holcisem
a II-a (tu)
  • holcești
 (să)
  • holcești
  • holceai
  • holciși
  • holciseși
a III-a (el, ea)
  • holcește
 (să)
  • holcească
  • holcea
  • holci
  • holcise
plural I (noi)
  • holcim
 (să)
  • holcim
  • holceam
  • holcirăm
  • holciserăm
  • holcisem
a II-a (voi)
  • holciți
 (să)
  • holciți
  • holceați
  • holcirăți
  • holciserăți
  • holciseți
a III-a (ei, ele)
  • holcesc
 (să)
  • holcească
  • holceau
  • holciră
  • holciseră
Intrare: holcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holcă
  • holca
plural — —
genitiv-dativ singular
  • holci
  • holcii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holci, holcescverb

etimologie:
  • holcă DLRM

holcăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.